Jurnalism și sinceritate

Am lăsat să se scurgă câteva zile de la eveniment pentru ca decantorul perfect, Timpul, să sedimenteze lucrurile. Și, eventual, să atenueze subiectivismul de care e responsabilă natura ființei umane, în general vorbind.
Așadar, pe 23 iulie, în somptuoasa sală de marmură a Palatului Cercului Militar Național, într-o atmosferă sărbătorească, s-au celebrat 160 de ani de presă militară și 20 de ani de la înființarea trustului de presă al armatei. Președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, prin distincțiile conferite de conducerea breslei cu acest prilej (înmânate de vicepreședintele Mihai Milca, purtătorul de cuvânt al Uniunii – Miron Manega și subsemnatul), prin cele câteva fraze rostite concis, la subiect, a subliniat locul, rolul și importanța presei militare în contextul publicisticii românești dintotdeauna. În fapt, întreaga manifestare a fost marcată de pragmatism și armonie, acel festivism cu care suntem obișnuiți a ne mai întâlni, uneori când trebuie, dar mai cu seamă când nu trebuie, nesimțindu-se prezent. Linia acestei impresii mi-a dat-o un om îndrăgostit realmente de arte, de tot ce e frumos aș putea spune, fiindcă nu este singura dată când i-am remarcat implicarea și sprijinul. Da, acesta este cuvântul, căci domnia sa nu-i un participant oarecare la asemenea manifestări, ci un însuflețitor al lor. Numeroși pictori, actori, cântăreți, scriitori, compozitori, jurnaliști și alți zămislitori de frumos pot confirma afirmația mea. Iar cei care l-au ascultat vorbind la Ziua presei militare au remarcat, desigur, franchețea discursului. A-ți susține ideile nu e doar bine, ci și necesar, dar lucrul acesta nu trebuie să se facă împotriva adevărului. Iar în privința jurnalistului, afirma domnia sa, acesta trebuie să fie sincer mai ales cu sine, conștiința importanței demersului său fiind primordială în exercitarea profesiei.
În fine, dacă evenimentul care mi-a inspirat aceste rânduri a avut înălțime și prestanță deosebită, și afirm că a avut aceste calități neîndoielnic, atunci în mare măsură performanța se datorează acestui OM aparte.
Nu intenționez să îmbogățesc numele Cătălin Zisu cu laude de care nu are nevoie, dar trebuie să spun că acest general al oștirii române onorează nu doar armata, ci oricare regiment de luptători de pe frontul creației, în marea ei diversitate. Sunt sincer cu dumneavoastră, dar în primul rând cu mine.

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. l.c. Reply

    FELICITĂRI!

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.