Un jurnalist pentru eternitate: Marius Mircu – 110 –

Citeam mai deunăzi, o frumoasă pledoarie despre un mare nume al jurnalisticii și publicisticii românești, destul de puțin evocat, deși s-au împlinit în ziua de 9 iunie, 110 ani de la nașerea sa.

Este vorba despre jurnalistul, publicistul și istoricul român de origine evreiască, băcăuanul Marius Mircu*, considerat de criticul și istoricul literar Alex Ștefănescu, al treilea mare ziarist român după Geo Bogza și F. Brunea Fox (ultimii doi fiind cei care au pus bazele reportajului literar românesc).

Posibil ca originea sa evreiască (asociată ca în multe alte cazuri cu problemele generate de Holocaustul și propaganda antisemită, naționalistă și totalitară din România, mai ales din perioada postbelică), ca și faptul că acesta a emigrat în Israel în 1987, să fii produs oarece rețineri din partea confraților săi în ale scrisului, din care cauză a și intrat într-un con de umbră. Desigur, există și excepții, dar ele pot fi numărate pe degetele de la o mână. De altfel, un caz unic în cultura română îl constituie publicarea, de către Marius Mircu, în 1942, a romanului ,,Rango, prietenul oamenilor, povestiri din junglă și de pretutindeni”, carte apărută, din cauza legilor antisemite, sub numele scriitorului G. M. Vlădescu (secret deconspirat de autorul însuşi într-una din paginile cărţii, sub forma unui acrostih).

Marius Mircu a fost unul dintre gazetarii cu o capacitate creatoare de excepție, transpusă în texte care au reliefat istoria trăită la intensitate maximă, uneori riscându-și viața pentru surprinderea și prezentarea cu acuratețe și obiectivitate a unor momente cheie din perioada interbelică, dar și din anii de început ai comunismului.

Marius Mircu a scris pentru România, țara pe care a iubit-o și care i-a fost casă atât în zilele frumoase, cât și în perioadele mai dificile din viață. ,,Marius Mircu este scriitorul care a scris cel mai mult despre Bacău și oamenii săi. Orașul Bacău este, și datorită lui, sentimentul de Bacău, starea de Bacău, bucuria și mândria de Bacău. Permanența noastră de Bacău. Și-a iubit imens țara și urbea natală. A trăit cu ea în suflet și în minte. A făcut-o să traiască în scrisul său. Iar steaua lui Marius Mircu, pe care l-aș propune edililor să-l considere Cetățean de Onoare al orașului Bacău, continuă să strălucească pe cerul orașului meu. O stea de reporter pentru eternitate”, scria Roni Căciularu, jurnalsit din Israel, în articolul ,,Reporter pentru eternitate”, publicat în cotidinaul ,,Deșteptarea”.

Deși a fost fidel o perioadă noii orânduiri comuniste, a avut tăria și demnitatea de a-şi asuma greșelile pe care le-a făcut pe parcursul carierei, una agitată, confuză și plină de controversate decizii istorice. A înfățișat totul cu onestitate, conștient de menirea sa, de ce va putea să însemne moștenirea pe care o lasă generațiilor următoare. Și iată că el nu s-a înșelat, că nimic nu e în zadar când construiești ceva, când dăruiești ceva, ca însemn al trecerii prin viață…

Și iată, Marius Mircu revine în actualiate prin unele însemnări ale gazetarilor și jurnaliștilor băcăuani și de pretutindeni, dar și graţie tezei de doctorat intitulată ,, Publicistica lui Marius Mircu”, susţinută de prof. dr. Carmen Ţâgşorean, cadru didactic asociat la Departamentul de Jurnalism al Facultăţii de ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Demnă de laudă este și inițiativa filialei Bacău-Neamț a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), care cu cinste îi poartă numele.

Și pentru ca totul să capete contur, toate cele mai sus menționate se înscriu în demersul pe care l-am lansat conducerii UZPR, respectiv acela ca una dintre edițiile proiectului ,,Convorbiri jurnalistice”, pe care aceasta îl desfășoară la nivel național, să aibă loc în această toamnă la Bacău, întru evocarea și salvarea memoriei lui Marius Mircu, căci așa cum afirma însăși domnia sa, ,,se spune că fiecare om care moare este o bibliotecă distrusă, o arhivă spulberată, un roman curmat, este un noian de strămoşi dispăruţi pe veci, dacă nu se îngrijeşte cineva să-i perpetueze, prin evocare.”

* Marius Mircu (n. 9 iunie 1909, Bacău-d. 4 septembrie 2008, Tel Aviv, Israel), reporter, redactor, scriitor și istoric român de originee evreiască.

A urmat studii liceale la Bacău și facultatea de drept la București, pe care a absolvit-o în 1936.

A început să fie reporter, la ,,Gazeta”, în perioada școlară și a continuat până în 1938.

După Al Doilea Război Mondial, a fost primul jurnalist care a scris despre ,,Pogromul de la Dorohoi”, ,,Pogromul de la Iași” și lagărele din Transnistria dar, spre deosebire de comentatorii naționaliști ulteriori, fie români, fie evrei, și în acord cu alt martor direct al faptelor, anume Matatias Carp, Marius Mircu nu atribuie crimele săvârșite unui presupus „antisemitism istoric specific românesc” legat de „însăși identitatea românilor”, ci unei „întreruperi a civilizației” prin dispariția statului de drept și a democrației în România în timp de război, după un deceniu de propagandă xenofobă consecutivă Marii crize economice a anilor 1930.

A emigrat în Israel în 1987, unde, printre altele, a prezentat la postul de radio Kol Israel (Vocea Israelului), un serial cu 200 de episoade dedicate istoriei presei evreiești din România.

Marius Mircu este autorul a peste 70 de volume foarte diverse ca profil (romane, romane autobiografice, cărţi pentru copii, reportaje, note de călătorie, biografii romanţate, biografii ale unor oameni politici, reconstituiri istorice etc), uneori sub pseudonimul G. M. Vlădescu sau sub numele real, Israel Marcus. Este fratele lui Solomon Marcus și al lui Marcel Marcian.

(Sursa: Prof. dr. Carmen Țâgșorean – ,,Publicistica lui Marius Mircu”, www.wipikedia.ro)

Romulus-Dan BUSNEA / UZPR

bacauexpres.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.