LAUREAȚII PREMIILOR UZPR 2018 / Presă scrisă

( Gală la TVR, 19 iunie 2019 )

LAUDATIO

 Presă scrisă

  •  Rareș Sorin-Bițu

Roxana ISTUDOR:Rareș Bițu vine din lumea presei informative, stricte și care uneori este cel mai greu de făcut și care nu permite prea multe divagații.

Informația pe care o oferă este concisă, corectă, este în folosul publicului și ne bucurăm că Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, are ocazia să constate că noi, cei din generațiile anterioare, avem cui preda ștafeta. Felicitări!

  • Miron Manega

Firiță CARP:Am sentimentul că orice aș spune despre Miron Manega se poate întoarce împotriva mea. Este atât de cunoscut încât am să fiu foarte atent și am să vorbesc foarte scurt. Mă laud că îl cunosc dinainte de a-l întâlni, în sensul că dădea lecții de scris, îl urmăream în publicațiile în care scria, jongla cu verbe, cu substantive, cu toate mijloacele limbii române în paginile unor publicații care îmi erau dragi. Am avut o surpriză, nu neapărat neplăcută, o uimire gingașă, când l-am întâlnit prima dată acum câțiva ani. Mi se părea că e uriaș, i-am și spus, că trebuie să fie uriaș! O să-l vedeți și dvs., este așa o entitate mergătoare, subțirică, fragilă, gingașă și te și miri cum are atâta curaj să scrie și să scoată singur ziarul Certitudinea. Are calitatea de a se mândri și Armata cu el, cred că este caporalul cu cele mai multe studii de profil. Oricum, din cauza asta cred că i se trage caracterul extrem de puternic. Pe Miron Manega, după ce ajungi să îl cunoști mai de aproape, te îndrăgostești de el ca de un frate, pe care îl așteptai să vină de undeva. Și Miron a devenit ca un frate pentru mine! Acum doi ani, mi-aduc aminte că era septembrie, poate 26, la un club select cu oameni deosebiți, a cerut binecuvântarea părintelui stareț al mânăstirii Plăviceni și așa a pornit Certitudinea. A fost, oarecum, un  șoc pentru că, până să văd ce are de gând să facă (că mulți vrem să facem),dar când am văzut ce-a făcut și rezistă de doi ani și încă nu i s-a întâmplat nimic, atunci mi-am zis că eu o să vorbesc și mai liber dacă el nu o să fie deloc legat. Mulțumesc, Miron!

  • Victor Roncea

Nicolae GEORGESCU: Nu știu nici când s-a născut, nici ce vârstă are, nici unde. Bănuiesc că este valah, după alură, după felul cum mușcă ziaristic. Ne știm de peste 30 de ani, trăiește mai intens decât mine acest paradox ziaristic, adică o pasiune mare în căutarea adevărului, care este rece. Pasiune caldă, adevăr rece! Nici pasiunea nu i  se răcește, nici adevărul nu-l încălzește. E o tensiune care îl menține în această greșeală perpetuă. Dacă n-am fi ursiți de păcatul originar acestei greșeli vitale, n-am  exista și crea.

Este un creator, pasiunea cu care crede nu se desprinde de lemnul ei, nu e un foc în sine, nu este patimă verbală, ci e totdeauna centrată pe lucruri de interes general, cultural, social, politic. Mai ales, cultural. Am vorbit despre Victor Roncea (numele lui este cam de pasărea rock), care exprimă noua generație în ziaristică și bănuiesc că se va impune în aceeași măsură ca și Miron Manega, și ca toți ceilalți prieteni mai tineri ai noștri pe umerii cărora nu lăsăm, dar sprijinim meseria. Mulțumesc!

  • Geo Ciolcan

Ovidiu ZANFIR: Pe Geo Ciolcan n-am reușit să îl cunosc personal, în schimb prin reportajele pe care le-am citit, am intrat un pic în lumea lui. Este un jurnalist cu state vechi, care nu face rabat atunci când vine vorba de meserie. S-a înscris în concursul Uniunii Ziariștilor cu o serie de reportaje, care se mulează perfect pe ceea ce și-a dorit UZPR – ”Tot ce-i românesc nu piere”. Citește foarte bine mersul lucrurilor, am observat că uneori pare deziluzionat atunci când merge în  anumite părți, dar își hrănește optimismul din frumusețile patriei. Speranța joacă un rol important în reportajele sale, de aceea consider că trofeul acesta i se potrivește mănușă, o flacără aprinsă pentru demersul jurnalistului Ciolcan de a menține vie reperele valorice ale României.

CONCURS CU PREMII

„Eliberarea Budapestei de comunism”

Întrucât pe 4 august 2019 se împlinesc 100 de ani de când armata română a eliberat Budapesta (și întreaga Ungarie), artistul plastic Nicu Dumitrescu a realizat 100 de gravuri pe hârtie manuală, având titulatura „Eliberarea Budapestei de comunism”. Imaginea principală reproduce un desen de epocă în care un ostaș român înfige steagul României pe Parlamentul de la Budapesta. Chiar dacă faptul nu s-a petrecut așa, căci nu drapelul nostru a fost pus acolo, ci opinca unui caporal din Mehedinți, imaginea rămâne reprezentativă în plan simbolic. Cealaltă e tot un desen apărut în presa vremii, care ilustrează momentul în care armata română, „invadatoare”, hrănește populaţia Budapestei, înfometată de regimul lui Bela Kun. Cea de-a treia imagine este un text explicativ.

Având în vedere momentul aniversar – 100 de ani de la eliberarea Budapestei, autorul gravurilor propune, în parteneriat cu UZPR, următorul concurs, dedicat acestei aniversări: „Eliberarea Budapestei de comunism”. Primii 5 participanți care vor răspunde corect la o întrebare în următoarele două săptămâni (mai exact, până în data de 13.08.2019 inclusiv, vor primi drept recompensă câte o asemenea lucrare.

Întrebarea concursului este următoarea:

În ce an a apărut publicaţia comemorativă (în număr unic) despre evenimentele din anul 1919, intitulată „PAGINI DE GLORIE – DE LA TISA LA BUDAPESTA”?

Răspunsurile se trimit pe adresa de e-mail a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (secretariat@uzp.org.ro), sau pe adresa poștală a UZPR : Bucureşti, Bd. Gral. Gheorghe Magheru nr. 28-30, sector 1, Oficiul Poştal 22. Cu precizarea, pe plic sau pe e-mail: Pentru concursul „Eliberarea Budapestei de comunism”.

P.S. Una dintre cele 100 de gravuri va fi dăruită (fără obligativitatea participării la concurs) premierului ungar Viktor Orban, prin Ambasada Ungariei la București.

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.