Crimele de la Caracal parcă se aseamănă cu scenariul filmului Twin Peaks. Anchetatorii au de investigat multe necunoscute în cazul presupuselor crime. Povestea este dramatică și a captivat pe foarte mulți români. Unii jurnaliști sunt rezervați, iar analiștii dezbat aceste cazuri din studiourile de televiziune fără să aibă prea multe dovezi. Se invocă mereu cuvintele: „Am aflat informații de pe surse”… Multe familii sunt deja îngrijorate și încearcă să-și instruiască cu seriozitate maximă copiii. Parcă nu mai e liniște în această țară. Cu cât se apropie alegerile prezidențiale cu atât tensiunile psihologice emoţionale din țară ating cote inimaginabile.
Nu-i destul că aceste „povești” din Caracal au întorsături neașteptate, iar investigatorii încearcă să deslușească nenumăratele enigme, dar, hopa, vin și unii politicieni să judece, să dea note și să descalifice oameni nevinovați, care au ocupat o funcție în stat. Acuzațiile sunt incredibile, iar una dintre ele este de-a dreptul revoltătoare : „Guvernul ar trebui să se gândească dacă nu este autorul moral al tragediei…”. Pe bune ?! De când și până când un Guvern trebuie să se transforme în “Soldatul universal”? Din informațiile care au ajuns în spațiul public se pare că toți cei implicați au respectat procedurile legale. Pardon ! Cine-i de vină că aceste proceduri au fost incomplete sau foarte permisive? Nu Guvernul trebuie să schimbe procedurile ! Există specialiști în domeniul legislației. Există specialiști în domeniul criminalisticii, a investigațiilor, care ar fi trebuit consultați de multă vreme în vederea amendării procedurilor legale. De acuzat e foarte simplu să acuzi și să citești texte scrise de politicieni interesați mai mult de campania prezidențială decât de „poveștile horror” de la Caracal.
Speculațiile politice pe marginea tragediilor de la Caracal au şocat românii. Așa s-a întâmplat și în cazul incendiului de la „Colectiv”. Intimidările stradale și acuzațiile politice au determinat demisia primului ministru. Nevinovat, de altfel. Se observă de departe că evenimentele de la Caracal sunt din ce în ce mai mult folosite pentru discreditarea unor politicieni și a unor partide. Unii observatori consideră că probabil tragedia de la Caracal ar fi de fapt o „diversiune politică” bine pusă la punct de autori profesioniști necunoscuți. Iată, speculațiile oscilează și din acest punct de vedere în spațiul public, între ficţiune şi adevăr.
Totuși, trebuie să recunoaștem că în haos nu se poate construi o democrație autentică românească. „Sistemul” şubred şi superficial a devenit „celebru”. Nu mai avem profesioniști, gânditori inteligenți, care să construiască un Sistem eficient și funcțional în care toate domeniile vieții sociale, politice, de apărare strategică împotriva crimei organizate etc. să aibă o legislație adecvată ? Cine să fie de vină, Cine ? Guvernul ? Prefectul și subprefectul ? Șeful Poliției și polițiștii ? Primarul din Caracal ? Măi, oameni buni, dar ei fac parte din sfera executivului. Nu vă supărați ! De exemplu, prefectul și subprefectul trebuie să umble noaptea prin Caracal să prindă un violator sau un criminal ?
Soluția finală ar fi legată de faptul că la nivel național ar trebui constituită o echipă de „şoc” din care să facă parte profesioniști, care să identifice ideile realiste necesare pentru schimbarea legislației în toate domeniile. Aceste proiecte ar trebui deferite în final Camerei Deputaților, iar în calitate de for legislativ să dispună studierea acestora în comisiile de specialitate şi finalizarea lor în legi şi amendamente ancorate în realităţile vieţii cotidiene. Toate acestea ar fi trebuit realizate acum 35 de ani. Sistemul este deficitar ! și nu oamenii!, care reprezintă executivul conform zicalei: ”Legea-i lege, nu tocmeală!”. Noi așteptăm să se întâmple tot felul de tragedii, să băgăm în pușcării oameni nevinovați, iar mai pe urmă facem corecturile necesare la legile nefuncționale și incomplete din Democrația noastră „cu cai de lemn”. Cred că este extrem de actual vechiul proverb românesc: „Dă-i Doamne românului mintea de pe urmă!”.
Dumitru Ţimerman / UZPR