default-logo

Adio, Grigore Vieru!

20 ianuarie 2009. Marţi. Zi de doliu în toate spaţiile locuite de Limba Română. Drapele coborâte în bernă. Cuvinte neputincioase ca să poată exprima durerea. A murit Grigore Vieru, Fiul cel mai bun al Poeziei.

Peste douăzeci de mii de admiratori ai poetului au curs în această zi râuri-râuri din toate colţurile Basarabiei, Transnistriei, Bucovinei de Nord, României la Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău, ca să-ş ia rămas bun de la Poetul şi Omul drag.

O mare de flori pentru cel care a fost un alt sinonim al Poeziei. Dar şi al Basarabiei. Dar şi al luptei pentru emancipare naţională, limbă, alfabet, istorie, demnitate.

O ploaie de lacrimi pentru cel care a fost Grigore Vieru.

„Am rămas orfani”, acesta a fost şi laitmotivul discursurilor celora care au putut străbate la microfoanele instalate în cimitirul Central de pe strada Armenească pentru mitingul de comemorare a poetului: Gheorghe Duca, Preşedintele Academiei de Ştiinţe, Adrian Păunescu, marele poet şi prieten al lui Vieru, Mihai Cimpoi, Andrei Strâmbeanu, Valeriu Matei, scriitori, Marian Lupu, preşedintele Parlamentului R. Moldova, Matei Vintilă, prieten, Eugen Doga, compozitor, Teodor Paleologu, Ministrul Culturii al României, Vozghen Oganesian, interpret din Armenia, Excelenţa Sa Filip Teodorescu, ambasadorul României în Republica Moldova, primarul satului Pererâta, raionul Briceni Victoria Migalcean ş.a.

Golul rămas în urma Poetului este enorm.

Durerea e mare.

În timp ce omul devine iarbă, poetul înviază în cărţile sale.

Adio, frate al nostru Grigore Vieru!

Bine ai ajuns în eternitate, poete drag Grigore Vieru!

Nicolae DABIJA

22 ianuarie 2009

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.