Un gând mic pentru un fapt mare
Teatrul ne-a fost dat ca să ni-l păzim „ca un lăcaș de muze”, menit să ne facă vestiți în lume și să împodobească limba noastră „prin românești cuvinte”, dacă ar fi să-l parafrazăm pe Ienăchiță Văcărescu. A pune în scenă „Bogdan Dragoș”, de Mihai Eminescu, ajunge să fie astăzi un act de curaj, dar a face acest lucru în memoria marelui om de cultură basarabean Ion Ungureanu devine un semn matur de recunoștință națională. Curajul și ideea de gratitudine aparțin distinsului om de teatru Ioan Ieremia, pentru care specificul național și spiritualitatea merg mână în mână. În ciuda piedicilor care păreau de netrecut, prin tenacitate și sacrificii personale, domnul Ioan Ieremia aduce acum un omagiu deopotrivă lui Mihai Eminescu și lui Ion Ungureanu, doi moldoveni din vremuri diferite, uniți prin dragostea pentru poporul român, care i-a ivit și pentru care au trăit și creat. Sub povara tristeții noastre, se cuvine „să ne bucurăm, așadar”. Gaudeamus igitur!
Ioan-Aurel Pop