Astăzi, de ziua aviației române – contribuția unui ţăran din Macea la istoria aviației.
Prin anul 1911, avocatul Gheorghe, aflat într-o vizită, la părinţi, a purtat un dialog, cu fratele David, acesta fiind înzestrat cu o imaginaţie deosebită, dar şi cu trăsături care-i puneau la încercare talentul.
– „Măi Davide, tu ştii face de toate, război de ţesut, furcă cu roată, orice vezi, îndată meştereşti cu mâna. Eu cred că şi o maşină de zburat ai face, dacă ai vedea”.
– „D-apu, numai s-o văd” (a răspuns David).
Şi, în scurt timp, au plecat la Oradea şi Budapesta să procure materialele necesare, David, apucându-se, cu elan de lucru. Începutul, a fost un model, la scară redusă, un aeroplan, propulsat de un motor cu gumilastic, ale cărui zboruri, l-au mulţumit, ca fiind, doar de probă.
Gheorghe, nu s-a oprit aici şi n-a pregetat să-l încurajeze.
A plecat, din nou la Budapesta şi a adus un motor, pentru o maşină de zburat, mai mare. Astfel, în vara anului 1912, atât David cât şi Gheorghe au participat la primele Experimente aviatice, aparatul construit desprinzându-se de sol, între Macea şi Sânmartin, pe şosea, probabil fostul Siti (foto), singurul martor ocular, fiind Saveta Mihuţa, care, povestea, că la zbor au asistat localnicii curioşi şi că aparatul de zbor avea o înălţime cam de cinci metri şi anvergura aripilor de cinci metri, dar nu a putut preciza durata despărţirii de sol, cum la fel, povestea şi Pavel Ranta.
Dar, se mai spune, că cei doi nu s-au oprit aici. Şi că, în 1913, au participat la concursuri aviatice, de la Oradea şi Budapesta, de fapt, se şi vede că macheta aeroplanului s-ar afla la Budapesta, fiind consemnat ca primul hidroavion din lume.
Când o delegaţie oficială (1974) s-a deplasat la Muzeul Aeronauticii din Budapesta, din discuţiile seci avute cu omologii maghiari, nu li s-a permis delegaţiilor români să vadă aparatul expus, prin machetă, şi au venit acasă cu acest răspuns: „Aveţi destul un inventator, pe Vaicu”.
Se impun, în cele ce urmează şi câteva investigaţii de presă, datorate aceluiaşi profesor inimos, Mircea Curtuţiu, din Macea. Astfel, revista „Cosânzeana” de la Orăştie (nr. 29/1914, pag. 427) consemnează, cu o eroare, cum că Gheorghe Ranta ar fi „Isteţul flăcău din Macea care a inventat aeroplanul”.
Este evidentă confuzia cu fratele său, David, dar eroarea nu ne-mpiedică să
credem că, aparatul fotografiat „în poziţie pentru zbor” ar fi macheta aeroplanului care a fost brevetată şi medaliată la o Expoziţie din Budapesta, pentru „ideea de originalitate a inventatorului”. Tot din paginile mai sus-amintitei reviste rezultă că originalitatea la care se făcea referirea, consta în aceea că, aparatul, putea fi folosit şi ca automobil şi ca luntre şi ca aeroplan, printr-o singură şi simplă mişcare de la cârmă, centrul de greutate fiind sub aripi.
Alte mărturii şi însemnări de presă, le-am găsit, în perioada 1972-1974, în ziarul Flacăra Roşie (Arad) şi revista Flacăra(Adrian Păunescu), 1974, cu care am şi avut diverse convorbiri telefonice şi care s-a arătat deschis la propunerea de a reîncepe demersurile cu Muzeul Aeronauticii din Budapesta.
Un lucru e cert, cei doi fraţi, David şi Gheorghe, au înscris „O pată albă în istoria aviaţiei”, dar au fost măcinaţi de tăvălugul Primului Război Mondial.
Am încercat să-i evocăm şi noi, cu modestie, ca descendenţi, şi am vorbit pentru prima dată (iulie 2012) despre această temerară încercare, prin Expunerea Portretelor celor doi la Expoziţia de la Turnul de Apă, dedicată împlinirii a 100 de ani de la Zborul lui Aurel Vlaicu, iar prin ajutorul Serviciului Judeţean al Arhivelor, am primit informaţiile despre „isteţul flăcău” din Macea-Aradului.
Aurel Vlaicu şi Fraţii Ranta
„În vara anului 1913, Aurel Vlaicu a participat ca voluntar la cel de-al Doilea Război Balcanic, fiind asimilat gradului de căpitan [fără gradaţie], executând mai multe zboruri de recunoaştere deasupra Bulgariei, fapt pentru care a fost propus să fie decorat”.
„În ziarul Poporul Român – organ popular al Partidului Naţional Român, proprietar dr. Aurel Vlad, în numărul din 6-9 iulie 1912, sub titlul Sărbătoarea noastră de duminică, sunt publicate pe prima şi a doua pagină, relatările despre acest zbor cu fotografii. Numele lui Vlaicu a fost cuvântul vrăjit care a chemat din mari depărtări naţia românească … la o înălţătoare serbare cum n-a mai văzut până acum Aradul, care, în zadar pretindea să fie Dumineca un centru unguresc, căci pretutindeni în biserică, pe străzi, prin parcuri, prin birturi şi prin cafenele, auzeai vorba românească şi vedeai portul nostru. Duminecă a fost Aradul Românesc.”
Teodor Groza Delacodru despre Vlaicu
„Mitingul de la Vârşeţ al lui Aurel Vlaicu a fost planificat în urma mitingului de la Orăştie din data de 4 august 1912. […Cetăţenii Vârşeţului au venit cu mic cu mare să vadă minunea ce avea să se întâmple […]. Prima fanfară românească de pe aceste meleaguri, fanfara din Coştei, a participat la inaugurarea evenimentului.
Minunatul spectacol a durat cincisprezece minute, după care Aurel Vlaicu a aterizat” [Şoimul Ardealului pe meleaguri vârşeţene, prof. dr. Teodor Groza-Delacodru, Însemnări – manuscris].
Horia Truţă despre Ranta
„Mai puţin cunoscută şi mediatizată este invenţia lui David Ranta, din Macea, care, în 1914, a întreprins, pe imaşul dinspre Sânmartin, mai multe zboruri, cu un avion conceput şi construit de el însuşi. Dacă e să dăm crezare revistei Cosânzeana din Orăştie, aparatul putea fi folosit şi ca automobil şi ca luntre [hidroavion], şi ca aeroplan, doar prin simpla mişcare de la cârmă.”
Fraţii Ranta
Încă nu s-au aflat destule mărturii scrise, vorbite ori altfel înfăţişate, doveditoare asupra făuririi aeroplanului de către fraţii David şi Gheorghe Ranta, fii ai lui David şi Irina Ranta, ţărani trăitori în pusta [câmpia] Aradului
Îndepărtatul an 1912 poate să fi fost cu adevărat timpul biruinţei lor înaripate, sigur însă întâiul an al nesăbuitului război [1914] a fost cel al morţii lui Gheorghe Ranta, an al LOR, CEI luaţi şi duşi sub haină de „cătană” spre a lupta şi muri sub ordinul unei împărăţii.
Însă visul fraţilor Ranta, de înălţare, vrerea şi stăruinţa lor au fost şi vor rămâne ZBOR”.
Florica R. CÂNDEA,
UZPR, filiala Arad