default-logo

Legi criticate după promulgare

            În repetate rânduri am asistat la unele comentarii „incendiare” pe marginea unor articole de lege, care nu sunt în concordanță cu realitățile „dramatice” existente în unele instituții publice. Comentatorii revoltați criticau unele legi, care au fost gândite parcă de niște „șoareci de bibliotecă”. Este adevărat că aceste observații, îndreptățite de altfel, erau tardive, dar niciunul dintre cei care a gustat din „paharul revoltei” nu a vehiculat o soluție viabilă concretă pentru îndreptarea inexactităților din legile respective. Alți „analiști” din administrațiile publice locale, mai „revoluționari”, au ajuns să exclame   pe un post de televiziune: „Să vină ăia, care au făcut legea să o  aplice în practică !”. Uneori neconcordanțele dintre articolele de lege și posibilitățile aplicării acestora costă bani mulți, mai ales în cazul unor proiecte europene.

            Pentru a preîntâmpina astfel de situații neplăcute, unii „gânditori” bine intenționați consideră că deputații și senatorii ar trebui să-și facă timp pentru a merge periodic prin instituțiile existente în județele țării, pentru a scrie în agenda lor de lucru despre observațiile celor care „trebuie se aplice legea”. În urma informațiilor obținute, deputații ar putea solicita „ amendarea” unor legi. Ar mai fi o soluție ! Înființarea la nivel național a unor site-uri conectate la Camera Deputaților, pe „domenii de activitate”, prin intermediul cărora directorii de instituții din țară, primarii, administratorii de firme etc. să poată semnala anumite deficiențe și soluții aferente „legilor în vigoare”. Tot pe aceste site-uri ar trebui postate proiectele de lege destinate „dezbaterilor publice”. Astfel, cei care urmează să aplice legea ar putea interveni cu idei bine argumentate, precizări și alte observații, în timp util, iar reprezentanții comisiilor de specialitate din Parlamentul României ar avea și aceste posibilități obiective de a emite legi în „deplină cunoștință de cauză”.

            Până se vor înființa propusele site-uri, o altă soluție temporară, salvatoare, menită să armonizeze legile cu trăirile practice din instituțiile statului, ar fi aceea legată de comunicarea cu „omologii” din toate județele țării. Acești reprezentanți ai instituțiilor ar avea puterea să-și aleagă un lider național. Prin intermediul internetului, toate „propunerile” de amendare a unei legi ar trebui să ajungă la acest lider, care să reunească într-un raport  „ideile constructive”. Acest raport concis, după finalizare, ar putea fi  remis comisiei de specialitate din Parlamentul României, în funcție de „domeniul de activitate” al fiecărei instituții.

            În vederea contracarării unor astfel de situații tensionate, iscate de anumite articole de lege nearmonizate cu „munca oamenilor din teritoriu”, cred că: gândirea, comunicarea interinstituțională și analizele comparate ar fi „formulele” necesare în demersurile legale în vederea definitivării unor legi funcționale și eficiente. Nu este suficient să „fie ridicată sau nu mâna”, pentru că „așa a spus” liderul de grup parlamentar, în vederea votării sau respingerii unui proiect de lege în Parlamentul României. Nu uitați, fraților decidenți, cuvintele înțelepte ale poetului-gânditor Mihai Eminescu:” O gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremură mai bine, mai liber, cu atât cugetarea e mai clară”.

Dumitru Țimerman / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.