◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Personalități notorii ale neamului românesc / Cornelia Grosu: Sufletul doctorului nu știe de vârstă!

Cu ani în urmă o banală radiculită, deși nu poate fi etichetată ca banală, m-a făcut ca să mă adresez unui doctor neurolog. Cunosc foarte mulți colegi neurologi, inclusiv și pe cei corifei din sistemul nostru medical, dar de fiecare dată când eu, prietenii și cunoscuții mei avem nevoie de vreun consult medical caut s-apelez la doctorul cu sufletul mai aproape de omul suferind. Și de această dată am încercat să-mi analizez colegii de breaslă ca să-l selectez pe cel mai aproape de sufletul meu, care poate să mă asculte pe-ndelete și să-mi propună ajutorul necesar. M-am oprit la colega mea de curs cu care ne cunoaștem binișor încă de pe băncile studențești. Am selectat-o pe dumneaei căci de câte ori o rugam să-mi consulte vreo rudă, prieten sau cunoscut, de atâtea ori îmi intra în voie ca pacienții mei să beneficieze de ajutorul ei medical, să-i urmeze tratamentul recomandat, să se însănătoșească și să-i fie recunoscători întreaga viață. Am selectat-o pe dumneaei, cu atât mai mult că e și soția colegului și prietenului meu, renumitului cardiolog, profesorului universitar, Aurel Grosu, un doctor cu inima mare despre care am scris și un eseu, apreciindu-i meritele sale la justa lor valoare.  Am fost consultat la cel mai înalt nivel medical profesionist de către doctorul neurolog de categorie superioară, Cornelia Grosu.

   Numele doctorului Cornelia Grosu nu-l veți întâlni pe rețelele de socializare.

Numele ei îl veți întâlni în sufletele părinților și copiilor reabilitați de vreo maladie de ordin neurologic și psihologic. Numele ei poate fi rostit în șoapte și la biserică unde părinții și rudele se roagă pentru sănătatea copiilor suferinzi și aprind și o lumânare pentru sănătatea celei care le poartă părintește de grijă, doctorului Cornelia Grosu, care de ani buni, mai bine de 13 ani, conduce cu brio Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii.

     Zilele acestea, cu permisiunea directorului, am îndrăznit să pășesc pragul Centrului Republican de Reabilitare pentru Copii. M-a bucurat, dar și m-a mirat, gest cam rar întâlnit pe la noi, binețea omului de serviciu de la poarta  Centrului care nu s-a sinchisit să-mi ureze un Bun Venit și dacă poate să mă ajute cu ceva? L-am întrebat doar unde-o pot găsi pe Doamna director cu care am convenit să ne întâlnim? Mi-a răspuns destul de nostim, că se află în biroul dumneaei de la etajul doi al blocului central. Sincer să fiu, am crezut c-am nimerit într-un lăcaș de poveste, dar nu într-o instituție medicală de copii unde mai auzi vaete, plânsete și gălăgie ordinară. Teritoriul Centrului amenajat cu gust estetic, bogat în arbori decorativi și fructiferi, flori autohtone și exotice, alei zămislite în forma celor din basmele citite și visate de copii. Trec pragul Centrului de Reabilitare pentru Copii, ca chiar în holul blocului să văd un grup de copii antrenați într-o activitate pedagogic medicală sub supravegherea specialistului respectiv. La apariția mea, copiii, fără să fie îndemnați, s-au ridicat de la mese ca să-mi dea binețe. Le-am răspuns binevoitor dorindu-le o zi și mai plăcută din viața lor. În Centru o curățenie ideală, liniște normală, flux rar de personal pe coridoarele lui, fiecare își caută de îndeletnicirea lui recomandată și necesară. Cărucioarele, bicicletele și patinele cu rotile ale copiilor își au și ele locul potrivit pentru păstrare. Și în anticamera directorului domina aceeași atmosferă binevoitoare pe care am întâlnit-o chiar la poarta și pe teritoriu Centrului. În anticameră o mamă a unui copil aștepta servind un ceai ca să intre la directoare în birou. Nu știa secretara cine sunt și tradițional mi-a propus să mă așez în fotoliu, întrebându-mă ce prefer, un ceai sau o cafea? De regulă, când mai dau cu piciorul pe la colegii mei șefi de pe la alte instituții medicale de stat sau private, mi se propune ceai sau cafea. La Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii de ceai, cafea și dulciuri beneficiază fiecare persoană care trece pragul anticamerei directorului. Chiar și un bun venit, un ceai sau o cafea, deja îl pregătește psihologic pe părintele care vine după ajutorul necesar pentru copilul suferind.

    Doctorul Cornelia Grosu nu a fost avansată în postul de director de pe băncile Institutului de Stat de Medicină din Chișinău (astăzi: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”), pe care a absolvit-o cu brio    , dar a acumulat o experiență bogată de specialist în neurologie la Spitalul Raional Cimișlia, Spitalele ,, Sfânta Treime” și „Arhanghelul Mihail” din Chișinău, Centrul de neurologie și neurochirurgie, ca mai apoi să-și demonstreze aptitudinile manageriale conducând o instituție republicană de profil. Cunoștințele sale în domeniul neurologiei și reflexoterapiei, doctorul Cornelia Grosu și le-a perfecționat în instituțiile medicale de profil din Rusia, Turcia, Franța și România.

   Am căutat cu migală pe rețelele de socializare din internet să mai deconspir unele momente din viața medicală a doctorului Cornelia Grosu, dar, nu mi-a reușit acest lucru, căci buna mea colegă de breaslă cu modestia care o caracterizează, preferă mai mult să-și afișeze capacitățile vorbind cu părinții și copiii lor care au nevoie și beneficiază de tratament și reabilitare la Centrul pe care cu onoare îl diriguiește ani la rând. Diploma Ministerului Sănătății și Medalia „Nicolae Testemițanu” vorbesc și ele despre meritele manageriale și medicale ale Directorului Centrului Republican de Reabilitare pentru Copii, Cornelia Grosu. Nu am ispitit-o pe colega mea de unde atâta dăruire de suflet pentru copiii oropsiți de soartă, căci mărturisindu-mi că părinții ei au fost deportați, ca ea să se nască pe locuri străine siberiene și să-și petreacă copilăria grea în Gulagul cumplit, răspunsul a venit de la sine.

    La despărțire i-am promis colegei mele de breaslă, distinsei Doamne a lumii medicale, Cornelia Grosu, că voi reveni la Centrul condus de dumneaei, dar în calitate de scriitor, la o întâlnire de suflet cu copiii, mai mult, la o eventuală întâlnire voi invita și scriitori și artiști profesioniști de care au nevoie să-i vadă și să-i asculte copilașii și părinții lor de la Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii.

                Ion Cuzuioc, scriitor și publicist /UZPR

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *