Un vis mai vechi al meu, un omagiu adus marilor valori care mi-au luminat și îndrumat viata, marele ciclist Fausto Coppi și marele gazetar sportiv, mentorul I. Goga, dar și iubirii pentru cel mai frumos obiect pentru omul grăbit, bicicleta, a devenit realitate – a ieșit de sub tipar reeditarea, după 50 de ani, a cartii “Il Campionissimo, Fausto Coppi”, însoțită de un text al meu, “Istoria adevărată a bicicletei”.
Apariția este încărcată de semnificații aparte: ESTE CENTENARUL NAȘTERII LUI FAUSTO COPPI, care a văzut lumina zilei pe 15 septembrie 1919, toată lumea comemorează 500 de ani de la moartea celui căruia i s-a atribuit inventarea (si) a bicicletei, Leonardo Da Vinci, sunt, cum spuneam, 50 de ani de la apariția ediției princeps a capodoperei gazetăriei sportive, sub semnătura lui I. Goga, dar și, pe 21 mai, comemorarea a 10 ani de la trecerea lui într-o lume mai bună.
Nu vreau sa fiu patetic, nu-mi prea ies astfel de lucruri, dar m-au impresionat, recent, spusele unui vechi amic, om de sport, Puiu Nedelescu, căruia i-am spus de reeditare: “Știu cartea, am plâns când am citit-o”.
Pentru ca este vorba de pagini de o frumusețe celesta, deopotriva emoționante și încărcate de informații, dar și de sfaturi pentru tinerii cicliști, valabile și acum.
Iar în modesta mea contribuție, puteți afla despre contribuția geniului absolut al Renașterii la apariția ideii bicicletei, despre familia Michaux, Dunlop, marile tururi, dar si despre Mita Biciclista, soție de general roman, care a contribuit la emanciparea femeii romane acum aproape un secol si jumătate, despre Muschetarul roman Mircea Romascanu, triplu câștigător al Turului României, Monumentele ciclismului, totul, din păcate, pe scurt, pentru ca nu am vrut sa năpădesc in monturi, fie ele cât de măiastre, diamantul șlefuit, cartea de căpătai…
Poate voi mai da, pe acest blog, citate din carte, doar suntem în plin Giro, în miezul sezonului ciclist. Deocamdată, “expunerea de motive”:
ÎN LOC DE PREFAŢĂ, CU DRAGOSTE
Această tipăritură este o poveste de dragoste. A mea, în primul rând, faţă de subiect, ciclismul, faţă de autorul cărţii reproduse aici, Ilie Goga, faţă de acest vârf al beletristicii sportive, apărut acum o jumătate de secol, faţă eroul celor mai multe rânduri, Fausto Coppi, o legendă şi în acelaşi timp un erou tragic, dispărut la doar 42 de ani, de o boală misterioasă.
Apoi, este vorba de dragostea pentru o profesie, cea de gazetar sportiv, care se împlineşte, profesional, în ciclism. Pasiune pe care mi-a sădit-o mentorul meu în această profesie, încă de acum 45 de ani, Ilie Goga, om însemnat, de vreme ce, acum îmi dau seama, s-a născut de Sfântul Ilie, pe 20 iulie 1925, şi ne-a părăsit tot într-o zi sfântă, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pe 21 mai 2009! Iar noi am aflat trista veste doar după ce a lipsit două zile, era colaborator, dar nu se mai întâmplase aşa ceva!
Între 1948 şi preziua morţii a fost şeful sportului la Agenţia natională de presă Agerpres, chiar dacă, administrativ, locul a fost ocupat de unul sau altul, cum mi s-a întâmplat şi mie în vreo două rânduri. (…)