default-logo

GALA PREMIILOR UZPR 2018

˝Tot ce-i românesc nu piere˝

LAUDATIO / Televiziune

 

  • Alina AMZA

    Alina Amza și Ion Stavre

Ion Stavre:

Doamnelor și domnilor, distinși invitați și colegi, îmi revine plăcuta misiune de a prezenta seria de documentare produsă de TVR 1 și premiată astăzi de UZPR. Seria Români care au schimbat lumeane dezvăluie în 20 de episoade tot atâtea personalități care au marcat istoria politică, culturală și științifică a României. Cele 20 de episoade au fost concepute și coordonate de colega mea, Alina Amza.

Am reținut 3 personalități pentru această prezentare. Mai întâi episodul dedicat Reginei Maria, fără contribuția căreia România Mare (suntem în anul Centenarulu), așa cum a fost după Primul Război Mondial, nu ar fi fost posibilă, a intrat în legendă replica dată primului ministru al Franței, Clemenceau, atunci când s-a prezentat la Paris poziția României: ”O leoaică se adresează vărului tigru”, pentru că Clemenceau era supranumit în epocă Tigrul.

Un episod remarcabil este dedicat lui George Emil Palade – medicul român care a primit Premiul Nobel în 1974 pentru fiziologie și medicină. Este singurul român la ora actuală care a primit un  Premiu Nobel.

Din domeniul cultural am reținut episodul Emil Cioran – cel mai important stilist al culturii franceze din secolul trecut. Vă invit să ascultăm un fragment din schimbarea la față a României care pare, din păcate, la fel de valabilă și astăzi: ”un popor devine națiune numai când ia un contur original și își impune valorile lui particulare ca valabile universal. A viețui numai ca popor, înseamnă a înregistra istoria. Ca națiune, te înregistrează istoria”.

Într-o lume aflată într-o profundă criză de identitate, seria Români care au schimbat lumea ne aduce aminte cine suntem și ce putem face dacă ne întoarcem fața la valorile naționale și universale. În același timp, este o producție care justifică pe deplin necesitatea unei televiziuni publice, ancorată în nevoile publicului românesc.

Premiul obținut astăzi de Alina Amza nu este o întâmplare, este al doilea premiu în acest an, după premiul Sircom din aprilie.  La categoria Europa, juriul internațional a acordat locul 1 reportajului ”Faraoani, comuna cu sate în cinci țări”. Pentru că internetul este pe cale să devină memoria umanității, pentru cei care n-au văzut acest serial, vă invit să-l vedeți pe Youtube!

 

  • Carmen KLEIBEL DOBRIȘAN și Răzvan BUTARU

Carmen Kleibel Dobrișan și Răvan Butaru

Cornel Mihalache:

Sunt foarte bucuros și onorat să prezint acest premiu al colegilor mei din televiziunea publică. O temă comună îi apropie – Valea Jiului și oamenii ei, mineriade și mine care se închid, războiul fratricid dintre mineri și jandarmi sub supravegherea armatei. Ascultați cu atenție această sintagmă Societatea Națională de închidere a minelor Valea Jiului. Ascultați cum sună!

Contrar aparențelor, de 30 de ani suntem o populație de voyeuri care asistăm la un exercițiu de colaps. Asta reiese cu precădere din cele două filme ale lor, ”32 de pisici” de Carmen Kleibel și ”Locul din care toți vor să plece” de Răzvan Butaru.

Ei nu vor întoarcerea la ‘89, ei vor să nu mai existe ranguri între cetățenii țării noastre, să nu mai fie oameni în țara noastră care sărăcesc și alții puțini care se îmbogățesc, c-așa-i capitalismul din țara noastră. Și să nu mai spună politicienii în țara aceasta sau în această țară, ca și cum ar mai avea și o altă țară aiurea, prin insule cu papagali sau cu cea mai bună cafea. Mă refer la Columbia, desigur! Și ca un decan al emisiunilor de publicistică, vreau să vă spun tuturor jurnaliștilor prezenți aici următorul lucru: în 30 de ani, puterea câinelui de pază al democrației a dispărut, am devenit niște pisici pe care puterea, oricare ar fi ea, ne folosește ca pe un obiectiv din mineriada a 5-a, ianuarie 1999.

Ascultați: ”verificarea potențialului de angajat mass-media în acțiuni psihologice” sau ”colaborarea cu mass-media civile reprezintă un multiplicator de forțe incontestabil pentru atingerea obiectivelor acțiunilor psihologice”.Felicitări autorilor!

  • Alin GELMĂREAN

Alin Germănean

Gabriel Giurgiu:

Frumos, îmi place linia asta pe care a luat-o Gala de premii de la secțiunea radio încoace. Stăteam și mă gândeam când erau premiile pentru secțiunea Radio, care radio ar putea fi premiat decât Radio România?

Acum, în zona de producții de televiziune de un anumit tip, mă și gândeam că era firesc să-i văd aici pe Cornel Mihalache, Alina Amza, Răzvan Butaru, Carmen Kleibel și o să mai urmeze și, evident, la fel de firesc, mi se pare mie, era să-l avem aici pe scenă pe Alin Gelmărean, că el e de la Cluj și ne știm de ceva vreme.

Gabriel Giurgiu

Mie îmi place de el pentru că vede misiunea ziaristului într-un mod foarte asemănător cu mine, ca și cu Amza, Butaru, Kleibel, Mihalache și vor mai fi. Dar nu vreau să anticipez.

Am văzut Casa Memorială a lui Iuliu Maniu, a ieșit foarte bine, bine montat, este plin de informații și de emoție. Felicitări!

  • George COANDĂ

George Coandă și Neagu Udroiu

 Neagu Udroiu:

Plăcerea de a vorbi despre dl.Coandă consonează cu bucuria de a-i citi producțiile publicistice, răspândite pe diferite etaje ale publicisticii românești, să-i urmăresc emisiunile de televiziune atunci când am ocazia și, mai ales, să rămân la curent cu câte face acest domn în țara lui, acolo în Cetatea Târgoviștei.

Noi, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, avem în dl. George Coandă un reper, o personalitate, un intelectual de clasă, un om plin de calități și dornic să se consume, să se manifeste și să se producă.

I s-a oferit astăzi un premiu pentru un documentar istoric, legat de Târgoviște, care este o lecție de istorie, de geografie în felul ei, de cultură, de civilizație și, mai ales, este o pagină de patriotism. Sunt extrem de încântat să-l invit alături de mine. Vreau să mă adresez și juriului care prin această decizie vădește competență și, mai ales, știința de a vedea valoarea acolo unde este. Felicitări!

  • Constantin MIREANU

Constantin Mireanu și Daniela Zeca Buzura

 Daniela Zeca Buzura:

Bună seara, domnule președinte, doamnă și domnilor ambasadori, dragi colegi, stimat juriu. Ei bine, știam că acest moment chiar o să vină și că, într-o seară sau zi, am să vorbesc despre unul dintre masteranzii mei.

Daniela Zeca Buzura

Se întâmpla în urmă cu vreo 7-8 ani la Universitatea din București la un modul de studiul imaginii unde, între mai mulți tineri, l-am observat pe un altul timid, rezervat, aproape prudent. Știți retorica asta profesională, profesorală, în care întrebi la început de curs ”dumneata de unde vii, ce vrei să faci” și îl întreb și pe Constantin Mireanu: ”Dumneata de unde vii?, mi-a răspuns sec ”De la Armata Română”. Nu mă așteptam la un modul civil să văd un tânăr care își încheiase de curând studiile militare, fusese în mai multe teatre de operațiuni, fusese corespondent de război, deși era foarte tânăr, fusese pe o fregată în Libia, în Afganistan și, de atunci încoace, cred că a mai fost integrat ca jurnalist militar în alte câteva baze militare româno-americane.

N-am să insist prin a vă spune multe lucruri despre acest jurnalist deplin pentru că în online sunt toate producțiile pe care le-a realizat, nu se află la primul premiu, are în palmaresul deja vast și un premiu internațional și vor urma și altele.

Ceea ce spune acum în această întrecere e o poveste extraordinară despre oameni de la marginea hărții. Am căutat eu însămi cu degetul pe harta României râul Vaser, ca să văd cât de departe e prin Maramureș și m-am îndrăgostit, pur și simplu, de acei oameni izolați, filmați atât de profesionist în toate anotimpurile, filmați cu mintea, dar și cu inima, dar și înțeleși.

Dacă ar trebui să mai adaug o singură dimensiune în portretul acestui jurnalist tânăr, ar fi aceea că este un patriot adevărat, fără impetuozități, interiorizat, nu face niciodată paradă, știe să-și vadă oamenii, îi caută, îi înțelege, știe să vadă, ceea ce pentru un jurnalist de televiziune este esențial, așa încât n-am decât să mai adaug că veți mai auzi despre Constantin Mireanu și cred că vă veți elibera, așa cum am făcut-o și eu, în momentul în care l-am cunoscut de posibila prejudecată că acest jurnalist specializat al armatei ar putea să fie cumva ideologic sau pândit de o limbă de lemn sau de un lexic restrâns. Nici vorbă! Felicitări!

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.