”Du-te, mă, și culcă Sula lui Tătărăscu la pământ! Fierul îl vindem și facem bani!” Tănăsie, omul care a vrut să dea jos, cu un tractor, faimoasa ”Coloană Infinită” a lui Brâncuși
În 1953, Festivalul Mondial al Tineretului se organizează la București. Toate raioanele trebuie să ajute cu bani această grandioasă festivitate mondială. Celor de la Târgu-Jiu le trece prin cap o idee ”genială”: să dărâme faimoasa ”Coloană a Infinitului” a lui Constantin Brăncuși, s-o dea la fier vechi, iar banii să-i trimită la centru! Bun! Tănăsie Lolescu, un tânăr comunist de numai 24 de ani, primește sarcina să culce ”Sula lui Tătărăscu”, așa cum era cunoscută capodopera după numele primului-ministru în vremea căruia s-a ridicat. Ratează de puțin…
Constantin Brâncuși termină una dintre genialele sale lucrări, ”Coloana fără sfârșit” ori ”Coloana Infinită”, pe 27 octombrie 1938. Dar cel de-al Doilea Război Mondial bate la ușă, nimănui nu-i stă capul la opere de artă. După terminarea marii conflagrații, comuniștii nu sunt atrași de ”Coloană”, din contră, o gratulează cu expresia ”Sula lui Tătărăscu”, după numele primului-ministru în perioada căruia se ridicase (Tătărăscu, 1886 – 1957, a avut două mandate, între 1934 – 1937 și 1939 – 1940, iar soția sa, superba Arethia, fusese una dintre inițiatoarele proiectului de la Tg.Jiu), așa că se gândesc cum să o dea jos, s-o doboare! Nu era ceva măreț, ci un simbol al chiaburilor, realizat de un român-trădător, care fugise la Munchen și, mai apoi, la Paris, încă de pe la 1904!
Brâncuși dorea o ”Coloană” într-o piață din București…
Prima oară, tovarășii din Sfatul Popular al Orașului Tg.Jiu trimit o adresă Departamentului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale (Ministerul Afacerilor Interne la acea vreme) pe 7 martie 1951, prin care cer aprobarea de demolare a Coloanei, o ”chestiune metalică introdusă în fundament de beton, fără nicio estetică”. „Ţinând seama că această Coloană, prin materialele rezultate din demolarea ei, ar putea folosi la alte lucrări edilitare de primă necesitate ale oraşului, vă rugăm a ne da cuvenita aprobare pentru dărâmarea ei”…La 5 ianuarie 1952, Comitetul pentru Artă refuză, motivând că e ”o operă decorativă inspirată din foemele artei populare din regiune”.
Trece un an.
În 1953, România organizează Festivalul Mondial al Tineretului, prilej cu care se construiește și Stadionul Național ”23 August”. Toate raioanele trebuie să trimită bani la București, așa că celor din Organziația de Tineret Târgu-Jiu le vine ”geniala” idee: prim-secretarul Costică Babalâc propune doborârea Coloanei, transformarea în fier vechi și, de aici, în bani. Tănasie Lolescu are, atunci, 24 de primăveri. Culmea, e din Hobița, locul de baștină al marelui sculptor. Îl cunoaște pe Brâncuși. Babalâc e scurt. ”Du-te, mă, și culcă Sula lui Tătărăscu la pământ. Vrem fierul vechi din ea!”, aude. Abia acum începe tragicomedia!
Moș Tănasie, comunistul, masonul…
Prima oară, Lolescu cere sprijinul ”SovRomului Petrol” de la Bâlteni, unitate petrolieră româno-sovietică din apropiere. Vrea un ”Kirov”, un utilaj rusesc de mare putere, ca să smulgă din pământ ”Coloana Infinită”. Directorul rus al unității, Naghiev, zice că nu are, că e plecată la niște lucrări. Lolescu nu așteaptă, vrea să rezolve grabnic cazul. Merge la Școala de tractoriști” de la Vădeni. ”Am ales un IAR, primele noastre tractoare scoase, avea colți, se înfigea mai bine în pământ!”, avea să-și amintească, peste ani.
Bucuros, alaiul ajunge în Parcul Central din Târgu-Jiu. Lolescu, fost brigadier în Vale, unde a construit calea ferată, scuipă în palme, trece lanțul gros de primul modul al coloanei, fluieră, dând semnalul de plecare. Pe tractor e Milotin, tovarăș cu origini sănătoase. ”Am tras, dar lanțurile s-au rupt”, continuă povestirea. Nu se lasă, le repară cu niște sârme. Se urcă pe cabina tractorului, leagă lanțurile nițel mai sus. ”Hai, acummmm!” Tractorul se opintește, dar e clar că nu poate. Se ridică de roți, crapă. ”Era bine înfiptă în pământ! Dacă primeam Kirovul, nu știou care ar fi fost soarta sa. Ăla trăgea sondele, vă dați seama ce putere avea!”, adaugă Lolescu.
Eșec total.
Din cauza lui Lolescu, Organizația de Tineret Târgu-Jiu nu poate contribui cu bani la Festivalul de la București. ”Babalâc mi-a reproșat că tocmai eu, care făceam parte din comitetul de organizare n-am putut doborî Sula lui Tătărăscu”, încheie povestea Lolescu.
Tablou cu lucrările de la ”Coloană”, în 1937
Care ajunge întâiul primar al orașului Motru, funcție pe care avea s-o dețină 14 ani. Parchează în Berlinul democrat, unde, la un muzeu, custodele, auzind că este din același sat cu Brâncuși face o plecăciune, îi strânge mâna și îi adresează un: ”Respectele mele!” Abia atunci înțelege cât de mare fusese consăteanul său…
După Revoluție, vrând parcă să repare din răul făcut, Tănasie fondează, la Hobița, o lojă masonică, ce luptă pentru promovarea operelor lui Brâncuși.
Cât despre ”Coloana Infinită”, ea a rămas puțin strâmbată de la axul inițial…
Eugen Vasiliu