,,Patriotismul nu este ( un ) moft, patriotismul este (o) necesitate” spune Radu Botiș în motto-ul de pe coperta revistei Mărturii Maramureșene, An lll, Nr.8-9, toamnă-iarnă 2021, revistă de cultură tradiție și atitudine civică. Aș adăuga la acest motto și cuvântul ,,datorie”, având în vedere jertfa strămoșilor noștri care au plătit cu sângele lor în lupta pentru libertate, libertate pe care puțini dintre noi știu să o aprecieze și cui se datorează. Astăzi avem o libertate inviolabilă; libertatea de exprimare prin viu grai și scris, libertatea la opinie, la gândire și creare, libertatea de a crede în Creator și diverse forme ale cultului religios etc…
Tot pe prima pagina a revistei, se află o fotografie în decor autumnal din Baia Mare, cu o impozantă statuie care reprezintă pe marele politician George Pop de Băsești, născut la 1 august 1835 în comuna Băsești, județul Maramureș și decedat la 23 februarie 1919. ,,În 1872, George Pop a fost ales deputat în Parlamentului Ungariei din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele burgheziei românești din Transilvania în parlamentul de la Budapesta. La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național. În urma acestei propuneri s-a convocat, la 17 octombrie 1880, o conferință alcătuită din 30 de fruntași români din Transilvania și Ungaria, care au decis convocarea conferinței naționale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naționale românești din Ungaria și unirea acestora sub numele de Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.
În perioada 1892-1894 a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani. Urmașul său la conducerea PNR a fost Iuliu Maniu.” (sursă web)
Îndrăgostită fiind de natură, nu pot trece ușor cu vederea frumusețea celor două coloane sculptate, care, cel mai probabil sunt susținătoarele unui acoperiș, al unui Altar de vară sau a unei porți din regiunea unde s-a născut și revista Mărturii Maramureșene. Nu pot trece cu vederea pentru că ar fi rușinos, eu, fiica unui mare meșter în arta lemnului, Ionel Vlad poreclit Bosoi, din comuna Fârțănești, județul Galați, astăzi îngerul meu protector, apreciat și iubit de către toți cei cărora le-a lăsat urmă din el, urmă și semn din măiestria mânuirii dălții și rindelei, unelte care astăzi atârnă, în semn de omagiu și mare respect, de câteva grinzi de lemn ale casei mele și rușinos ar fi și față de soțul meu, și el un artist îndrăgostit de mirosul rășinii lemnului și prelucrării acestuia.
Se spune despre simbolurile sculptate că au ca scop protecția și purificarea în momentul atingerii lor. Reprezintă bunăstare, credință, belșug, hărnicie mândrie, viață etc…
Și cum nimic nu este întâmplător, aceste două fotografii se îmbină perfect în culoarea mov deschis a revistei sus amintite. De ce mov? Aici aș nota că a lucrat divinitatea. Încă din Evul Mediu movul reprezintă culoarea regilor, simbol al bogăției și măreției. Astăzi, simbolizează trezirea spirituală, pocăința, vindecarea, înțelepciunea și iubirea. Această culoare a fost asociată patimilor lui Iisus, este culoarea persoanelor atrase de latura spirituală.
,,Mărturii Maramureșene”…! Ce frumos nume! Câte mărturisiri vor rămâne aici ca mărturie vie a trecerii ochiului peste plai, a gândului peste om și a condeiului peste albul hartiei…!
Da, se simte izul melancoliei, este o revistă cu parfum de toamnă-iarnă, cu frunze desprinse, prăvalite sau refugiate pentru ora siestei, pe dealuri și cărări făcute de bocancii îndrăgostiților. O revistă strânsă în menghina arămiului și incolorul țurțurilor de gheață, a florilor ce își vor descălța curând ciorapii de mătase albă, fină, pe geamurile caselor unde colindele se cântă indiferent de anotimp, unde gutuia din fereastră luminează chipurile nevoiașilor iar poveștile se narează privind flacăra arzândă din sobă. Este revista tuturor mânuitorilor de condei, a bolnavilor de scris, suferinzilor de iubire, a cercetătorilor în căutarea puzzle-ului creat de om, credință și natură, unde calitatea râmâne bine legată între copertele acesteia, bineînțeles dacă gândirea despre cultură se vădește pe adevăr și nu doar pe imaginație.
La ,,Întâlnirea cu frumosul și cuvântul ziditor” așa cum numește prof. Octavian Micu Ceaca în editorial, în afară de vinovații căutători de comori literare, fondatorii Andreia ( Ghib) Botiș și Radu Botiș, în acest număr, în cele 193 de pagini și-au lăsat amprenta mari nume ale literaturii contemporane românești, precum: scriitoarea Cezarina Adamescu, cu un scurt fragment de proză și interesante prozo-poeme. Scriitorul Alexandru Florin Țene scrie în recenzia sa despre ultima carte apărută și poezia poetului Gelu Dragoș dar și blogul creat de acesta, revista literară online Moara lui Gelu. Mihaela CD (Gustul binelui pe buze- recenzie a romanului Ursula, scris de Maria Popescu Vasilica). Poeta Olga Văduva Grigorov își cântă locurile copilăriei, stuful și albul imaculat al nuferilor ce vor sfârși sub undele apelor deltei, odată cu venirea iernii.
,,Te-am iubit, femeie!” este titlul unui fragment de proză scurtă, inspirat din viața reală, semnat de subsemnata (Ionica Bandrabur), urmat de tristul fragment al Octaviei Micu Ceaca din romanul ,,Sergiu- memoria timpului său”, în care redă cuvintele scrise de eroul Calin Nemeș, răpus de un glonț în timpul revoluției din decembrie 1989 la București. Pios omagiu tuturor celor ce și-au dat viața pentru o cauză dreaptă, astăzi, batjocura celor ce ne conduc țara.
Poemele ,, Aștept să înflorească merii, Ștergarul mamei și Buimacă de atâta toamnă, dar și file de jurnal ,,Ecou din Țara Maramureșului” ale căror semnătură o port (Ionica Bandrabur) rămân și ele mărturii alături de mulțumirile scriitorului Hatoș Vasile către cei care i-au stat alături la evenimentul de lansare a cărții ,, Întâlniri cu Dumnezeu”.
Aurelia Oancă își lasă amprenta cu câteva poeme despre esența vieții, dragostea de neam și țară. În ,,Pelerinajul cultural-spiritual Moldova, Ardealul și Țara Românească” semnat de scriitoarea Zenovia Zamfir, aceasta ne poartă în lumea și tărâmurile credinței, în lumea oamenilor cu har duhovnicesc care au slujit și slujesc cu pioșenie cuvântul Domnului în bisericile și mănăstirile plaiului românesc.
Limona Rusu în poezia sa ne îmbrăca în veșmintele trist colorate ale toamnei învelită cu stele năucă, sărutată de ploi venite din lacrimi de dor cu parfum de ambră… Cât de frumos!
Lioara Macovei și Silvia Giurgiu, două romanciere cunoscute în lumea scrisului, la rândul lor sunt martore peste timp, prin scrierile de excepție. Ioan Romeo Roșianu, îndrăgostiul incurabil, ne poartă prin lumea poeziei sale, peste punți cu trecere către nicăieri, peste punți pline de tristețe unde ochiul mătură zarea, pasul adulmecă piscul și plânsul se închide între gene… Chapeau pentru activitatea acestui scriitor și editor de mare succes în lumea literară.
Marius Wagner Bucur – omul mereu curios, ne face cunoscut drumul și urmele templierilor în Europa.
O poezie pe placul multora dintre noi este cea a poetului Gelu Dragoș. Stil bacovian, spune Radu Botiș. Confirm și adaug (elegie): om-natură, anotimpuri, tristețe, dragoste, moarte, rătăciri, întrebări fără de răspuns, etc. Despre poezia scriitorului Gelu Dragoș voi scrie mai pe larg cât de curând. Din revista Mărturii Maramureșene, nu lipsește nici cuvântul prof. Aurel Ghilezean, despre omul de seamă ce a facut cinste Maramureșului, ing. Vasile Năsui. La apariția numărului 5/ 2021 al revistei ,,Poezii pentru sufletul meu” cunoscutul scriitor Vasile Bele, reamintește parcursul editorial cât și numele autorilor care semnează paginile revistei coordonată de scriitoarea Mihaela CD, Canada.
În întreaga revistă Mărturii Maramureșene, mai putem întâlni și alte nume marcante ale literaturii românești, de aceea nu doresc să trec cu vederea scriitorii: Aurelia Rânjea, lt.col. ( r) Liviu Aurel Pârjol, Zaharia Vedea, Mihai Tudor, Toth Arpâd, Traian Vasilcău ( Republica Moldova), Traian D Lazar, Gabriel Dragnea, Traian Rus, Olimpia Muresan, M Vlădescu.
Am lăsat anume la sfârșit să vorbesc despre Omul, preotul și scriitorul cu același nume, Radu Botiș, pe care l-am cunoscut virtual anul trecut, 2020, iar în carne și oase, în tabăra de creație ,,Oprește-mă la tine, Maramureș, oprește-mă în tine, anotimp” eveniment descris amănunțit de subsemnata în această revistă, cuprins între paginile 127-147. În una din zile m-am uitat de curiozitate la descrierea profilului facebook al acestuia și am zâmbit ușor când am văzut data nașterii sale. 16 ianuarie 1967. Capricorn: inteligent, hotărât, vrednic, timid dar puternic, sensibil, iubitor de oameni și devotat pământului.
Cât de ger o fi fost în ziua când mama domnului Botiș și-a lăsat pântecul în mâinile priceputei moașe, să o ajute să își aducă pe lume pruncul? Câte colinde or fi răsunat înainte pe ulițele Ulmeniului, făcând ecoul să înghețe apa Someșului la maluri, ca semn de așteptare și de bun venit cu bucurie și sănătate?
Numai ce trecuse ziua sfântului botez al Domnului nostru Iisus. Se spune că celor născuți în zodia Capricorn le place culoarea gri, care reprezintă disciplina și liniștea sufletească. Așa să fie oare? Așa o fi, doar nu degeaba a devenit slujbașul lui Dumnezeu, nu degeaba a fost înzestrat cu harul de a scrie și dorința de a duce mai departe, pe culmile cele mai înalte ale literaturii, cuvântul. Cuvântul scris și rostit cu dragoste în fața credincioșilor săi, oameni de rând. Versurile lui Radu Botiș, nu numai că implică lirismul intrinsec al artei poetice, dar exprimă și interioritatea pură, sentimente, frământări, vicisitudinile vieții însăși și ale vieții în general. Citind cu atenție din ultimele scrieri , se observă cu ușurință situațiile în care omul se zbate astăzi în societate pentru supraviețuirea împotriva josnicelor evenimente, create ca jocuri ale minților bolnave. De la prima privire, sare în ochi originalitatea lucrărilor și puterea sentimentelor liber exprimate. Este bine de notat: poezia patriotică este ridicată la rangul unei confesiuni, scrisă cu durere în suflet și dragoste față de țară. Poezia lui Radu Botiș nu este trecătoare și nici amenințată să își piardă din valoare, pentru că are farmec și prestigiu artistic. Este arta curată și fină a cuvântului creat de Dumnezeu.
Să ne trăiți sănătoși, creatori de frumos! Să trăiți să puteți bucura în continuare omenirea cu daruri de suflet, prețuite doar de acei ce au ochi să vadă, urechi să audă și gură să vorbească!
Ionica Bandrabur
Slănic Moldova