Vremurile pe care le trăim își cam fac de cap, desigur, nu doar pentru minți încinse, ci și pentru picioare improvizate. Dar mai ales pentru mințile care-și au creierul în picioare. Marile puteri se înarmează mai acătării decât până acum, de parcă s-ar apropia războiul sfârșitului lumii și ele n-ar ști, corporațiile au împânzit teritoriul Terrei, declanșând, semper ubique, Jihadul împotriva frontierelor de orice fel, mai ales economice, băncile își resetează vertiginos politica lor de îndatorare a întregii populații de pe mapamond și, dacă se poate, și a celei de pe alte planete, pe măsură ce acestea vor fi descoperite, partidele politice de pretutindeni s-au angajat (sau au fost angajate, nu contează) într-un război mai mult decât fratricid, unele împotriva altora, toate împotriva tuturor și fiecare împotriva sa și a norilor furtunilor de foc de pe planeta Venus, avioanele de generația a șasea, de pe planșete și din liniile de producție, din tunelurile dinamice și experimentare visează hipersonismul, adică viteze ca afară, de peste 25.000 de kilometri pe oră, popii cer biserici și bisericile enoriași umili, spășiți, supuși necondiționat, că așa vrea Dumnezeu prin voința voinței lor, și, dacă se poate, fără creier, iar secolul al XXI-lea se pare că este dispus să le cuprindă, să le onoreze, să le gireze și să le legitimeze pe toate etc. etc.
În aceste condiții, necontenitele războaie ale lumii se continuă, iar stadiul la care s-a ajuns este unul haotic și imprevizibil, tocmai bun pentru cei ce vor (și pot) să facă tot ce le trece (sau nu) prin neuroni, prin sinapsele lor hiper-virusate sau prin tendonul lui Ahile. Multe dintre statele rebele se află în cătarea pușcoacelor geopolitice ale vremii, democrațiile mai mult sau mai puțin dictatoriale, dar toate propagandistice, mincinoase și arogante, mimează suportul corectitudinii politice sau al politicii corectitudinii lor bizare, abstracte, mimetice, polii planetei se dezgheață – este vremea coacăzelor și a inteligenței artificiale –, Africa Neagră dorește o casă albă, falia strategică Marea Neagră – Mareea Baltică s-a redeschis, iar războaiele din Siria se continuă.
Tocmai în aceste condiții, când lumea iese din starea ei firească, milenară, de ocupantă sau de captivă a planetei Pământ, a apărut și virusul cu coroană. Nu se știe foarte exact de unde și de ce a venit, cine l-a creat și cine l-a încoronat, dar, la ora actuală, el este (sau pare a fi) cel mai teribil rege pe care l-a cunoscut vreodată Planeta Albastră.
Câteva caracteristici și câteva nedumeriri ale noii situații – și ea, de fapt, destul de veche și de bizară – par a ne pune nu doar pe jar, ci și pe gânduri:
1. Acest virus n-a dat nici un semn de viață sau de intenție de viață până ce nu s-a spus că a apărut și face ravagii. Spusele celor care au spus, contra urechilor și creierilor celor care au auzit aceste spuse, sunt doar spuse, fără putința și dorința de fi și verificabile.
De aici se poate trage concluzia că el a fost pregătit din timp, în una sau în mai multe locații, chiar în numeroase locații, că s-a realizat un dispozitiv strategic pentru producerea, amplasarea și distribuirea lui în vederea lansării unui atac masiv, direct și prin surprindere, asupra lumii și realizării unor efecte de tipul:
– blocarea intempestivă a economiei mondiale sau a unor componente ale acesteia;
– distrugerea populației bătrâne, pentru că, oricum, nu produce nimic, iar de înțelepciunea vârstnicilor, azi, în concepția unora dintre cei care cred ei că sunt unși să conducă lumea, în epoca smartphon-ului, a rețelei și a spațiului cibernetic, nu mai are nimeni nevoie;
– blocarea economiei țărilor cu resurse și crearea condițiilor pentru ca ele, aceste resurse, să fie puse în totalitate, pentru totdeauna, la discreția acestor corporații și ale stăpânilor lor;
– reducerea numărului țărilor și formarea unor coaliții în jurul marilor puteri;
– reducerea numerică a populației planetei;
– crearea unei mari diversiuni care să facă posibilă resetarea lumii pe alte criterii etc.
Cine ar fi putut realiza așa ceva?
Unii spun că americanii, întrucât dispun de tehnologia necesară și de un dispozitiv militar strategic care asigură controlul întregii planete. De ce ar fi făcut americanii așa-ceva? Dacă ei au un astfel de dispozitiv (și, bineînțeles, că îl au, toată lumea știe asta!), nu le este oare suficient? Ce ar obține prin asta? Care ar putea fi obiectivul lor politic, economic, militar, geopolitic și geostrategic?
Alții spun că vinovați sunt rușii. Rușii au o țară uriașă, dispun de cea mai mare parte din resursele naturale ale planetei, un dispozitiv militar strategic bazat nu doar pe cele 8000 de unități nucleare active – cele mai multe din lume –, ci și pe sisteme de arme perfecționate care asigură acestei uriașe țări punerea în operă a unei strategii disuasive credibile. În plus, Rusia are o populație de 142 de milioane de locuitori și, în niciun caz, n-ar dori ca ea să suferă efectele unui astfel de atac.
Alții spun că de treaba aceasta s-ar fi ocupat China, care are o populație de 1,3 miliarde locuitori și ar cam vrea să scape de populația bătrână, dar, din antichitate până azi, China nu și-a ucis niciodată înțelepții, ci, dimpotrivă, i-a prețuit și i-a respectat ca nicio altă țară de pe planetă.
Israelul, care este, de asemenea, bănuit că ar putea face așa-ceva, nu cred că ar putea avea vreun avantaj strategic din această afacere. Oricum, relațiile sale cu lumea arabă, nu s-ar îmbunătăți.
Mai poate fi pus în joc și Statul Islamic, cel care a fost învins cam pe toate teatrele de operații, dar care dispune, totuși, de o rețea formată din grupuri și indivizi distribuiți în toată lumea și care a amenințat de multe ori cu așa ceva. Luptătorii islamiști n-au nicio problemă cu viața altora, nici măcar cu a lor, și sunt dispuși să întreprindă orice atac și să facă orice sacrificiu pentru a lovi de moarte civilizația occidentală și nu numai…
Este, desigur, posibil, dar dacă islamiștii ar fi făcut-o, până la această oră, și-ar fi asumat magistral această ispravă. Sau poate că nu…
Nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca însăși mama natura să fi făcut așa ceva, deși ea nu încurajează războiul intraspecific. Numai natura umană generează și validează războiul om contra om…
Ar fi încă o dovadă că omul este în conflict cu natura în care există…
2. Acest virus a apărut în același timp (cu mici diferențe de ordinul orelor, zilelor, săptămânilor) pe întreaga suprafață a Terrei.
Rezultă că un astfel de eveniment catastrofic a fost planificat din timp, iar planificatorii și cei care au conceput evenimentul dispun de rețele complexe și de mijloace uriașe pentru a realiza așa ceva. Ori planeta Pământ a luat-o razna și nu-și mai onorează condiția ei de construire, cu grijă, prin sedimentare, a scoarței terestre, ori omul face ce știe el mai bine. Sau mai rău…
3. Ceilalți viruși – ai gripei aviare, porcine, de sezon etc. – au acționat local, iar scopurile și obiectivele lor (în măsura în care acceptăm că asemenea crize n-au căzut din cer) țin de războiul continuu (în primul rând, economic, dar nu numai, care n-are nici frontiere, nici prejudecăți, nici etape de marș).
În fine, ofensiva asimetrică, invizibilă și traductibilă în cuvintele pe care unii le doresc a fi auzite, a coronavirusului ridică sute de întrebări, dar prilejuiește și numeroase reflecții. De aceea, după ce el, acest virus încoronat sau încornorat, va trece, dacă va trece, lumea nu va mai fi la fel. Unii își vor pansa rănile reale sau virtuale, alții, poate, vor înțelege, mai bine (dacă vor înțelege) sau mai rău, cât de vulnerabili suntem cu toții aproape la orice și cât de fragile și de inconsistente sunt convingerile noastre, ideile în care credem, structurile pe care le slujim, le idolatrizăm sau le detestăm.
Dar, pentru clasa politică, inclusiv pentru clasa politică românească, în componența ei elitistă, de la palatul Parlamentului, la cel al Președintelui și, bineînțeles, la cel al Guvernului, s-a ivit cel mai bun prilej pentru a aplica legea lui „Interzis”, ceea ce știu să facă aceste palate cel mai bine. Dintotdeauna.
Un ministru (care nu este nici măcar al apărării) dă directive militare, probabil, pe motiv că, pe timp de nerăzboi, apărarea țării se află grija lui, deși în Constituție nu scrie așa ceva, un guvern admite ca, pe timpul unei situații de urgență, mii de români, unii carantinați, să se îmbarce în autobuze și, ulterior în avioane, pentru a ajunge urgent și a culege sparanghelul din Germania. Populația calificată, înalt calificată, școlită ani mulți în România, pe banii țării, și alungată din țară de toate guvernele care s-au succedat la palatele Cotroceni și Victoria din 1990 încoace, revenită masiv și precipitat acasă în timpul coronariadei virusate, plânge îngrozită între casa de acasă și condiția ei de slugă (badantă, muncitor cu mistria sau cu sapa, medic, inginer, profesor sau truditor în fabricile din Italia, din Spania, din Franța, din Marea Britanie etc. etc., nu în cele din România, care au fost rase de pe suprafața pământului…), dar, când este vorba de vot, votează împotriva României. Așa cum face și o parte din intelectualitatea țării. Primul ministru al României zâmbește sarcastic atunci când i se amintește de jaful austriac și de altă natură din fondul forestier al României, iar Președintele bate cărările deja foarte bătătorite, chiar asfaltate, care-l duc unde îl interesează, amintind totuși populației de peste 65 de ani din România că este bine să stea, sine die, acasă, pentru a se proteja de acest monstru invizibil, numit C-19…
Desigur, este necesar să ne protejăm împotriva acestui virus, așa cum spun medicii din lina întâi și ceilalți specialiști, singurii care știu efectiv despre ce-i vorba (și nici ei nu știu și n-au cum să știe chiar totul), dar, de aici și până la „arestarea la domiciliu” a vârstnicilor sub pretextul protecției lor, folosirii inadecvate a termenilor – cum ar fi cel de distanțare socială –, fixării unor amenzi de până la 20.000 lei pentru cine nu respectă aceste reguli impuse în mod arbitrar și nechibzuit, este o distanță ca de la Pământ la Lună. Numărul măsurilor stupide este mult prea mare și nu ne propunem să ne ocupăm aici de așa ceva.
Dar intenția de a diminua, limita sau chiar de a opri presa tipărită, pe motiv că, prin fila de ziar sau de revistă, se răspândește sau se poate răspândi coronavirusul, mi se pare cel puțin neînțeleaptă, ca să nu-i spun stupidă. Acest virus diabolic – dacă există cu adevărat – se poate răspândi prin orice. Prin obiectele care există prin magazine, prin ambalajele de la cumpărături, prin asfaltul pe care-l călcăm, prin frunze și flori, dar mai ales prin aerul pe care-l respirăm. Nimeni nu poate interzice asfaltul, pomul din curte, copacul din pădure, aerul pe care-l respirăm.
Nimeni nu poate interzice, sub nicio formă, cuvântul. Mai întâi a fost Cuvântul, cum zice scriptura. Și chiar dacă n-ar zice, noi, cu toții, știm că omul este cuvânt, că esența omului este gândul. Și chiar dacă se spune că omul gândește în imagini, noi știm că, pentru om, și imaginea este, de fapt, cuvânt. Gândul este libertatea supremă a omului, iar cuvântul este vectorul ei cel mai important.
Nimeni n-a reușit vreodată să pună căpăstru cuvântului scris, vorbit, tipărit. Nici Caligula, nici Hitler, nici Stalin. Și nici măcar regimul socialist din România. Ba, dimpotrivă, în epoca aceea cenzurată, s-au scris cele mai multe cărți din istoria modernă a României.
Așa că, domnilor decidenți, nu vă jucați cu libertatea cuvântului scris, vorbit sau tipărit.
Odată cu ultimul cuvânt, va dispărea și ultimul om.
General de brigadă (rtr) dr. Gheorghe Văduva
PS
În condițiile astea, m-am decis și eu să închei un volum de versuri – Esențe virusate (http://gheorghevaduva.ro/Versuri/Esente%20virusate.pdf) –, temându-mă, în același timp, cumplit atât de el, de acest efect de rețea, dar regăsindu-mă integral, după o viață de jurnalist, în acest vector al esenței conviețuirii noastre – Cuvântul purtat de rețea, de ecran, de foaia de ziar sau de fila de carte.