default-logo

Supremația Umilinței

Deasupra poporului, a politicienilor, analiștilor economici și politici, se-nalță în voie Supremația Umilinței, ca o creatură  hidoasă coborâtă în lume din filmele S.F. Am scăpat de „chingile unei Dictaturi”, iar acum a apărut acest „inamic politic” și mai crâncen, care a îmbrăcat în ultimii ani haina cameleonică teatrală a subestimării specifică Umilinței. După DEX,  cuvântul Supremație înseamnă: ,,Superioritate absolută unită cu autoritate și putere”, iar Umilința are următoarea explicație:,,Sentimentul de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere”. Diplomatul român Ion Ghica a spus la un moment dat: ,,Supremația și democrația nu se pot alia împreună” !

Dacă privim în lumea politicii românești, Supremația Umilinței a fost și este prezentă în viața publică, ce-i drept, sporadică, dar și vehementă. Îmbrăcați în haina sclipitoare a Puterii Democrației, unii „Împuterniciți”, impuși din afara țării, caută mereu „cu lumânarea” câte-un „nod în papură” pentru a putea adresa cuvinte de umilire unor politicieni români. „Ordonanțele” aservite agresive, din politica românească, au creat tensiuni inimaginabile, care s-au derulat pe spațiul public și în politică, specifice Umilinței de ,,cea mai joasă speță”. Aceste acțiuni au fost inițiate ca urmare a unor pretexte diferite cuprinse în tot felul de „proiecte incendiare” premeditate. Tentativele de a contracara aceste umilințe au fost timide, iar împotriva tuturor s-a impus Supremația Umilinței cu scopul discreditării unor demnitari români și înlăturării acestora din „jocurile politice și economice ”. 

Dacă în Parlamentul României se dezbate un proiect de lege, iar anumiți politicieni au unele observații originale, „Papagalii” Supremației Umilinței ies „pe repede înainte”, în spațiul public virtual pentru a-i umili ,,cu vorbe de ocară”. Cu gândul la câștigarea de capital electoral în mod forțat, Umilințele fac parte din „inteligența materiei” cenușii deficitară, „afectată serios” și de alte interese necunoscute, dar mai ales „de o prostie  rară” devastatoare.  Parcă alegătorii n-ar avea puterea de a constata că e vorba de niște atacuri politice răutăcioase profitabile. Nu o singură dată am asistat la o sumedenie de „atentate dictatoriale” umilitoare adresate „libertății de gândire” a unor politicieni. În alte situații, din „biroul” discret al Supremației Umilinței, au fost lansate anumite „comenzi speciale”, ticluite cu mare artă, care ,,au privat de libertate” anumiți politicieni români, iar ulterior au fost achitați… Cine să lupte împotriva Supremației Umilinței susținută, probabil financiar, de ajutoare externe? Cine a mai avut curajul să spună ,,câte ceva”… ,,a fost trecut pe lista neagră” a Spiritului de vendetă.  De ce !, nici până astăzi, nu am fost martori la anumite  procese intentate ,,potențialilor penali”, care au fost „autorii morali”, probabil, ai unor condamnări injuste umilitoare. Din observațiile analitice ale filozofului Gabriel Liiceanu am aflat că: ,, Umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertății”.

În condițiile Pandemiei, Supremația Umilinței s-a dezvoltat în mod spectaculos de periculos pe fondul unei frici aflată într-o stare latentă. Condițiile de austeritate au fost transformate și ele în ,,arme” eficiente îndreptate împotriva românilor inteligenți, numai pentru că au avut și alte viziuni, considerate potrivnice Puterii, în ceea ce privește gestionarea crizei provocată de Covid – 19. Supremația Umilinței „a atins cotele cele mai înalte” ale unui fanatism politic lipsit de consistența unor soluții eficiente inspirate din realitățile economice românești. „Gestionarea” în mod diferențiat și înțelept ,,a stării de alertă” este rigidă și surdă, mai ales în cazurile în care unii politicieni și oameni de afaceri oferă cu insistență și alte variante economice inteligente cu scopul de a menține „la linia de plutire”  economia românească. Cine să-i audă ?! Probabil „comenzile externe” au și alte conotații economice profitabile pentru unii  bogătași „cu ani grei de capitalism în spate”. „Autoîncoronații” Supremației Umilinței nu vor să priceapă cuvintele fostului istoric și politician Cezar Bolliac: „ Nu mai e supremație,/ Legi din vechea tiranie;/ Nu e mare, nu e mic,/ Națiile d-opotrivă/ Ard robie și arhivă”( Opere, pag.194). Supremația Umilinței din zilele noastre nu zâmbește, nu este caracterizată de optimismul revenirii la o viață normală și tinde să aibă apucăturile unei „dictaturi” conectată la comenzile unui așa-zis ,,organism internațional”.  Filosoful britanic Bertrand Russell, laureat al Premiului Nobil, în „Impactul științei în societate”, a constatat prin anii 1953: ,, O societate științifică nu poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial”. Măi, să fie adevărat? Nu degeaba s-a vorbit într-o vreme și pe la noi de așa-zisul: ,,Stat paralel…”. Haideți, să nu-i zicem așa … Ce-ar fi să botezăm această ,,stare vrednică de plâns” din România, totuși, Supremația Umilinței, care are ca obiectiv principal, se prea poate,  motivația expansionistă a dominației neocolonialismului de tip economic: ,, Divide et impera “( Dezbină și stăpânește )…mai ales dacă sunt alocați cârcotașilor belicoși, prin culise… „bani cu nemiluita!”. S-auzim de bine, că de răutate și prostie ne-am săturat!

Dumitru Țimerman/ UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.