Televiziunea continuă să fie cea mai mare sursă de consum video. Deși dimensiunile ecranului s-au schimbat, iar oamenii creează, postează, difuzează și sunt atenți la conținut pe diferite platforme, numărul de gospodării cu televizoare din întreaga lume continuă să crească.
Ca o recunoaștere a impactului din ce în ce mai mare pe care televiziunea îl are asupra procesului decizional prin atragerea atenției lumii asupra conflictelor și amenințărilor la adresa păcii și securității și asupra rolului său potențial în accentuarea atenției asupra altor probleme majore, inclusiv asupra celor economice și sociale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat 21 noiembrie ca Ziua Mondială a Televiziunii – rezoluția 51/205 din 17 decembrie 1996. ONU menționează că Ziua Mondială a Televiziunii este o sărbătoare a filosofiei pe care o reprezintă acest mijloc de comunicare – televiziunea este un simbol în lumea contemporană și are un impact major asupra procesului de luare a deciziilor. Un scurt istoric al momentelor de referință ale televiziunii confirmă forța acestui mijloc de comunicare, la peste șapte decenii de când și-a luat un adevărat avânt către lume.
La sfârșitul anilor 1920, producători precum Radio Corporation of America (RCA) produceau televizoare de lux. Odată cu dezvoltarea National Broadcasting Corporation (NBC), s-a achiziționat tehnologia de difuzare și transmisie, iar în 1939 a fost gata să facă saltul în piața de larg consum. Pe 30 aprilie 1939, echipele NBC au sosit la Târgul Mondial din New York cu dube de difuzare pline cu cea mai recentă tehnologie tv. Camerele NBC rulau când președintele Franklin D. Roosevelt a deschis târgul; semnalele s-au mutat de la camioanele de transmisie mobile la un turn de pe vârful Empire State Building pentru transmisie aeriană. Ce era de demonstrate fusese demonstrat și răspunsul pieței s-a dovedit fenomenal; până la Expoziția Mondială din 1940, spațiul delegat pentru afișajele cu tehnologie tv se dublase, iar televiziunea venea să schimbe lumea.
Un episod memorabil din istoria acestui mjloc de comunicare este considerat și astăzi prima dezbatere prezidențială televizată, avându-i ca protagoniști pe candidații la Președinția SUA Richard Nixon și John F. Kennedy. Istoricii politici și experții mass-media sunt de acord că dezbaterea de pe 26 septembrie 1960 a schimbat fața alegerilor prezidențiale – pentru prima dată, alegătorii americani nu doar au auzit candidații vorbind despre politici, platforme și slăbiciunile competitorilor, ci au putut vedea candidații. Și asta a schimbat totul: Kennedy a câștigat alegerile, iar toate campaniile care au urmat au avut în centru jocul de imagine – postura încrezătoare, comportamentul și o înfățișare atractivă și autoritară au devenit factori majori în percepția publică a candidaților.
Și tot televiziunea a popularizat în toată lumea un moment de triumf inegalabil al jurnalismului – demisia în direct a președintelui Richard Nixon, după scandalul Watergate, care a arătat forța incredibilă a investigației jurnalistice și a făcut ca încrederea publicului în presă să urce la cote fără precedent.
Acoperirea televiziunii în momentul în care s-a produs devastatorul tsunami din Pacific, din ianuarie 2004, a dus la o revărsare de donații și ajutoare din partea telespectatorilor. În câteva zile, zeci de organizații de caritate și grupuri de ajutor au fost inundate de donații și oferte de ajutor. BBC estimează că valoarea ajutorului financiar și material canalizat de televiziune a atins 14 miliarde de dolari.
Puține alte momente tv se pot compara – chiar și astăzi – cu ceea ce a declanșat emisiunea televizată din noaptea de 20 iulie 1969, când astronauții Neil Armstrong, Michael Collins și Ed „Buzz” Aldrin au aterizat pe Lună. Pentru prima dată în istorie, oamenii puneau piciorul pe un alt corp ceresc, iar pământenii vedeau asta – întreaga lume parcă se oprise în loc și era pe satelitul natural împreună cu astronauții americani. NASA a vrut să se asigure că evenimentul este transmis unui public cât mai larg posibil – 650 milioane de oameni au lăsat orice altceva și au stat lipiți de televizoare. Efectul a fost colosal și a rămas antologic: o întreagă generație de americani a marcat emisiunea ca pe un moment esențial în copilăria lor și a continuat să creadă că totul este posibil. Acest optimism a marcat deceniile care au urmat și rămâne până astăzi o dovadă a puterii transmisiei în direct. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com