default-logo

Ateneul Român, cuprins de magia muzicii lui Enescu

Binecuvântată fie memoria celor ce au decis construirea Ateneului Român, simbol al Bucureștiului, celui ce l-a proiectat, nimeni altul decât francezul Albert Galleron, dar și a lui Ion Mincu și tuturor celor ce au trudit la ridicarea lui în timpul lui Carol I al României și mult iubitoarei de frumos a sa soție, Elisabeta, protectoare a poeziei și artelor, dar și celor ce au vegheat la supraviețuirea lui din timpul bombardamentelor, a cutremurelor, pentru ca peste un secol si curând jumătate să continue a fi sursă de magie spirituală prin actele de cultură ce le găzduiește… Așa socoteam revenind, mai mult plutind decât pășind, de la concertul dirijat de Christian Badea – și nu doar aseară, ci întotdeauna când sub bagheta sa orchestra și solistul realizează cele mai înalte ocazii de suprem emoțional publicului, dar și de satisfacție interpretativă, memorabile încântări și pentru invitații soliști veșnic onorați de a se produce pe această scenă.

Astfel s-a întâmplat și în seara de 18 noiembrie, când maestrul Badea a ales Simfonia a IV-a de George Enescu, cinstită fie-i memoria, iscusința interpretativă, generozitatea de dascăl, dar mai ales inspirația și măiestria-i componistică, mereu redescoperite prin Festivalul „George Enescu”, o compoziție de tinerețe plină de savoare și culoare sonoră, cu aură de sărbătoare, și mult admiratul concert pentru pian al norvegianului Edvard Grieg, compus în 1868 și de fapt singurul compus în Danemarca și purtând nostalgia splendidului și sălbaticului peisaj al fiordurilor atlantice, în interpretarea fidelei Leonskaja, pianista georgiană printre primele laureate ale concursului de pian „George Enescu”… Ea, care vine întotdeauna cu inima deschisă amintirii debutului său internațional nu contenea să-și exprime recunoștința celui ce a realizat sub bagheta autoritară, dar atât de exigentă și nunațată, contribuția orchestrei, încât a reinterpretat un fragment din partea doua cu solo-ul flaut, corn violoncel, subliniat de aplauze și ovații… Cred că sunt tinerii ce se pregătesc a deveni interpreții performeri  ai variilor partide, iar sonorele lor ovații în cor sunt semnul prezenței tinerei generații de interpreți tot mai mult cunoscuți pe mapamond.

 

Clementina Timuș

Despre autor

Lasă un răspuns

*