Constatăm că în presa scrisă sau audio-vizuală se strecoară nu o dată greșeli privind insuficienta cunoaștere a gramaticii limbii române, unele expresii improprii, nerecomandate de dicționarul limbii române, sau un limbaj mai apropiat de cel argotic decât de noblețea limbajului literar. Pe de o parte, aceste neajunsuri sunt influențate de limbajul cotidian, folosit în relațiile interumane, care a sărăcit și s-a poluat în principal din cauza orientării cvasi-exclusive a oamenilor spre bunăstare materială rapidă și cu orice preț, nu și spre îmbogățire spirituală, ceea ce generează un limbaj frust și egoist, lipsit de politețe și bunăcuviință. Pe de altă parte, erorile lingvistice ale limbajului jurnalistic sunt cauzate nemijlocit de insuficienta stăpânire a limbii și literaturii române de către o bună parte dintre absolvenții facultăților de jurnalism, ca, de altfel, și a celorlalte facultăți, cu excepția celor de limba și literatura română. Detaliind cauza amintită, ajungem la faptul că gramatica limbii române nu se predă decât în ciclul elementar și gimnazial, unde gradul de exigență a scăzut din diferite alte cauze (salarizare, titularizare pe post la limita mediei de promovare, libertatea elevilor de a decide ce le place și ce nu, dezinteresul părinților etc.). Prin urmare, absolvenții de gimnaziu trec, mai departe, prin liceu și prin facultate cu toate lacunele de cunoaștere a gramaticii limbii române.
În consecință, atât timp cât elevii nu absolvă studiile gimnaziale ca ,,doctori’’ ai gramaticii limbii române, aceasta se impune ca disciplină obligatorie și în liceu și chiar în facultate, cel puțin în facultățile de comunicare și jurnalism.
Pentru ca presa să contribuie la cultivarea limbii și literaturii române, sugerăm ca multimedia să insereze între rubricile sale și o rubrică de scris și vorbit corect românește, precum și altele de aforisme, de texte poetice cu cele mai frumoase poezii, de informații privind actualitatea culturală (programul teatrelor, cinematografelor, dar și recenzii sau succinte cronici la noile cărți de valorare).
Presa poate contribui nu numai la salvarea limbii române și, implicit, la elevarea spirituală a membrilor societății, ci și la orientarea acestora în spiritul adevărului și la formarea opiniei publice înaintate.Este știut că mass-media poate ajuta publicul să-și formeze opinii și atitudini corecte, prin care să participe la perfecționarea societății, dacă și numai dacă îi oferă informații veridice despre realitățile sociale. În acest scop, este nevoie nu numai ca jurnaliștii să devină personalități care să se elibereze de partizanatul politic al conducerii diferitelor trusturi de presă, ci și de mai buna comunicare a lor cu comunicatorii diferitelor instituții de stat sau ai unor întreprinderi de stat sau private. În această privință, rolul principal revine nu jurnaliștilor, ci instituțiilor sociale și întreprinderilor, care trebuie să apeleze la purtători de cuvânt, la piariști, înarmați cu toate cerințele unei bune comunicări, îndeosebi în situații de criză. Or, în mod paradoxal, deși facultățile de comunicare și jurnalism au discipline și chiar masterate de comunicare cu presa, de regulă nici instituțiile de stat, nici întreprinderile nu angajează absolvenți ai facultăților de jurnalism specializați în public relations. De aceea, nu o dată, jurnaliștii sunt obligați să ofere nu informații oficiale, ci știri pe surse și să desfășoare anchete proprii pentru aflarea adevărului. Această situație ridică o problemă mai generală, aceea a relației între facultățile de comunicare și jurnalism, pe de o parte, și mass-media și instituțiile și întreprinderile sociale, pe de altă parte, ceea ce necesită un interes reciproc, de ambele părți.
prof. Ioan N.Roșca / UZPR