Concertele de la miezul nopții / Festivalul George Enescu

Sunt deja mai multe ediții de când programul acestui festival maraton are inclusă și o Secțiune „Concertele de la miezul nopții”, pentru cei fie prea ocupați sau pentru insomniaci, debutând  cu concerte dedicate lui Mozart, Bach, Beethoven, cuprinzând în programe multă muzică veche, barocă, invitate formațiuni muzicale dedicate acestui spațiu muzical.

Ador luna septembrie pentru acest festival, pentru fuga de la o sală la alta de concert, pentru a apuca să citesc programele și reacțiile criticilor, dar mai ales pentru a mă abandona farmecului armoniilor sonore a interpretărilor măiastre, a clipelor de emoții pozitive care te copleșesc seară de seară….

In această ediție au fost incluse o serie de opere în concert, în interpretarea unor formațiuni prestigioase, numărul concertelor de la miezul nopții fiind considerabil de mult lărgite ca număr, programarea lor urmând a se face de joi seara până duminică ridicând și mai mult numărul de spectacole zilnice.

Mă voi referi la concertele oferite de Orchestra of the Age of Enlightment (timpul, vârsta iluminării) din Londra a prezentat două seri la rând operele Orfeu și Ifigenia înTaurida, două opere în concert de Gluck , formația fiind condusă de Laurence Cummings care susținea și partitura la harpsicord. Orchestra Age of Enlightment înființată în 1986 având actualmente sediul in Kings Place Londra promovează muzica barocă,dar este și o școală exigentă pentru talente autentice, dedicate artei.

Intr-un interviu acordat cu prilejul unei editii Enescu anterioare el declara:”Încercăm să interpretăm corect toate detaliile, citim tratatele teoretice ale vremii, dorim să interpretăm ornamentele în respectivul stil, utilizăm instrumente sunt cât se poate de apropiate de cele originale, coardele din intestine de animale, arcuşul potrivit pentru perioada respectivă. Dar acesta este doar începutul poveştii… În ceea ce priveşte noul, el este legat de o altă parte a învăţăturilor din tratate, aceea că rolul tău ca muzician este să ajungi la sufletul ascultătorilor. Este cea mai importantă misiune a noastră”. Cotat ca unul dintre cei mai incitanți și versatili reprezentanți ai spectacolului istoric LC este dirijor și harpsichordist, de asemenea din 2012 profesor și Șef al Catedrei Spectacol  Istoric al Academiei Regale de Muzică, Londra , conducând atât orchestra baroce și clasice. A fost director al festivalului Haendel din . In corul formației sunt și soliști care au fost selectați printr-un  concurs exttem de exigent într-un stagiu de doi ani la OAE.

Tot timpul desfășurării operei dirijorul a condus orchestra soliștii, interpretând și partitura la harpsicord și o făcea cu atâta dezinvoltură, cu întreaga ființă participând și trasmitând ansamblului artistic  implicarea , dăruirea sa deplină actului musical p care-l crea să ne umple ființa de armonie și încântare. Urmăream la sfârșitul concertului cu Orfeu emoția , dar și starea de beatitudine a spectatorilor, care părăseau , de fapt în zorii noii zile ce apărea magical temple al culturii , care este Atheneul, admirat de toți cei ce  au fost invitați sau au revenit la Festivalul Enescu.

Va fi poate acest megafestival, megatrăiri , dăruiri artei musicale o târzie recompensă pentru ”modestul și cinstitul Enescu”, care a intrat în eternitate, departe de țara pe care a iubit-o cu profundă afecțiune, poate încă, îndeajuns de cunoscut, dar împăcat de a-și fi adus prinosul profesional culturii universale și naționale. Este iată momentul, ca așa cum declara acest tânăr și la fel de modest, dar autentic profesionist,care este Vladimir Jurowschi , Enescu să fie cunoscut și muzica lui să răsune și peste hotare așa cum cele 6 mari orașe au decis să dedice stagiuni conexe festivalului George Enescu.

Cred că noi românii și mai cu seamă bucureștenii putem să ne declarăm binecuvântați de șansa de a fi zilnic timp de trei săptămâni în sălile de concert, cuceriți de farmecul muzicii, al descoperirii de noi talente, al reîntâlnirii cu deja cunoscuți interpreți, deveniți fideli ai festivalului, Leonskaya , Zubin Mehta, Jurowschi, Kopacinskaya, Mihaela Martin, Yuja Wang, Vengherov, Capuçon și cât alții…

Am admirat străduința multor interpreți de a fi studiat partiturile enesciene , îndrăgindu-le până la urmă și ridicându-le cu respect și omagiu spre public și dacă nu mă înșel acel vrăjitor, rusul Alexander Kniazev ( adevărat cneaz al violoncelului său) sărutând partitura sonatei de Enescu.

O lună în care am uitat că sunt și dispute politice, că unii confrați își pregătesc lupta electorală, că nu mai obosim, că nu mai ne e foame, decât de aceea vibrație de farmec nespus, de acel dialog ce se țese între interpret și audiență acele strigăte de nestăpânită bucurie, admirație pentru actul de creație perfectă, armonie împărtășită, …..un dar neprețuit !!!!!

DOAR UN IMENS MULTUMESC!!!!    

  BRAVO ROMÂNIA !

 Clementina Timuș / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.