◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

EPOPEEA PĂULIŞULUI

În cartea de aur a eroismului românesc se înscrie cu litere de foc toamna înroşită de sânge a anului 1944, când mustul strugurilor s-a amestecat cu sângele eroilor care au oprit cu piepturile lor ofensiva trupelor horthyste.
După actul de la 23 august, sub presiunea forţelor române şi sovietice germanii au fost nevoiţi să părăsească mare parte din teritoriul României. Regrupându-se în Ungaria, la începutul lunii septembrie au trecut la ofensivă pe mai multe direcţii la graniţa de vest a României, sprijiniţi de mari unităţi maghiare. Pe malul drept al Mureşului acţiona o grupare de forţe de aprox. 20.000 de militari, printre care şi divizia blindată ,,Budapesta”, unitate de elită a armatei lui Horthy. La 5 septembrie a fost depăşită graniţa iar la 11 septembrie a căzut Aradul. Gruparea inamică avea misiunea de a parcurge defileul Mureşului spre Deva şi Alba lulia şi, în conjuncţie cu alte forţe, să lovească din spate trupele române şi sovietice care luptau la Iernut şi Oarba de Mureş, să le distrugă şi apoi să creeze o bază de operaţii la trecătorile Carpaţilor Meridionali, pentru a prelua până la Crăciun câmpurile petrolifere de pe Valea Prahovei.
În faţa acestui pericol, Marele Stat Major al armatei române a dispus formarea în grabă a unei grupări de apărare care să se dispună în pustă şi pe dealurile Păulişului pentru a interzice direcţia Arad-Deva. Această grupare de forţe, care a primit denumirea ,,Detaşamentul Pauliş”, era formată din aproximativ 1200 de elevi de la Şcoala de Subofiţeri de rezervă Radna, 600 de militari ai Batalionului 1 din Regimentul 96 Infanterie cazat la Lipova şi circa 160 de militari ai Batalionului 61 Artilerie Grea cantonat la Milova. La comanda detaşamentului a fost numit colonelul Alexandru Petrescu, comandantul şcolii de la Radna. Misiunea detaşamentului era “rezistenţă fără gând de retragere”. Într-o zi şi o noapte, elevii de la Radna, cu ajutorul localnicilor, au realizat sistemul defensiv de tranşee cu Batalioanele 1 și 2 elevi de anul II în faţa localităţilor Cuvin, Ghioroc, Miniş şi Păuliş iar în adâncime Batalionul 1/R 96 I. pe dealurile Podgoriei. Rezervă în cazarma din Radna Batalionul 3 (elevi de anul I).
Primul contact cu inamicul s-a luat în 13 septembrie. Apoi, timp de aproape o săptămână, bravii luptatori au reuşit să oprească, cu mari sacrificii, puhoiul duşman, în unele momente raportul de forţe fiind de 10 sau chiar de 20 la 1. Emoţionante sunt relatările veteranilor despre încrâncenatele lupte contra blindatelor şi contra infanteriei duşmane, cu încleştări corp la corp şi momente sublime de eroism individual şi colectiv. S-au evidentiat prin eroism, sfidând moartea şi făcând suprema jertfă, căpitanul Ioan Fătu, sublocotenenții Darius Popescu, Gheorghe Cizmaru, Constantin Boian, subofiţerii Ernest Bicha şi Constantin Tănase, elevii sergenţi Slobodan Lera, Gheorghe Stamatoiu, Ioan Ecovescu, Bălan Bălan, Mircea Fota, Atanasiu Constantin, Ioan Bobei și multi alții ca ei, ştiuţi şi neştiuţi, care nu şi-au precupeţit sângele şi viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc. 42 de elevi și 21 de ostași din B 1/R 96 Infanterie își dorm somnul de veci în Cimitirul Eroilor din Radna/Lipova și în cimitirul satului Cladova, comuna Păuliș.
După 17 septembrie ajung în zonă mari unităţi române şi sovietice care sprijină apărarea şi apoi trec la ofensivă, astfel că la 20 septembrie atacatorii se retrag urmăriţi îndeaproape de trupele aliate, iar elevii de la Radna se întorc în şcoală în ovaţiile populaţiei civile din Păuliş, Radna şi Lipova.
Deşi de scurtă durată, efortul de război al „Detaşamentului Păuliş” a impresionat prin importanţa misiunii, prin intensitatea luptelor şi raportul de forţe covârşitor nefavorabil în tehnică şi trupe. Dar iubirea de patrie şi sentimentul datoriei militare au fost mai tari decât focul armelor sau decât blindajul tancurilor, de aceea la Păuliş s-au auzit din nou cuvintele magice ale Mărăşeştilor ,,Pe aici nu se trece!”.
Ca semn de omagiu şi preţuire eternă, în anul 1974, la 30 de ani de la crâncenele lupte, a fost dezvelit impozantul monument dedicat memoriei eroilor de la Păuliş, realizat de artiştii plastici arădeni Miloş Cristea, Emil Vitroel și Ionel Muntean unde, an de an, veteranii împreună cu cei de azi – autorități și cetățeni – vin să aducă prinosul de recunoştinţă pentru faptele măreţe ale înaintaşilor.
Glorie eternă eroilor patriei!


Dorin Ocneriu, U.Z.P.R. / Arad

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *