Mulți dintre noi și-ar dori să fie scriitori, însă acel ceva care te face să citești pe nerăsuflate, fără să te poți dezlipi de o carte bună, nu îl găsești oriunde. Cert este că, pentru fiecare dintre noi, viața începe epic, însă nu știm niciodată care va fi continuarea. De aceea, eu cred că menirea noastră este să ne acordăm liric sufletele, ca să avem parte de cât mai puțin dramatism. Deși, până la urmă, fiecare parte a vieții ne aduce împlinirea fără de care nu am fi un întreg.
Oare am putea trăi mai mult? Sau mai fericiți? Cine știe (!?), dar ca să îl citez pe Constantin Noica, „cultura creşte din excesul vieţii asupra ei înseşi, deci prelungeşte viaţa”. Cam asta încercăm și noi cu revista „Literatorul”, să prelungim viața, să aducem un strop de fericire în destinele noastre zbuciumate, sperând să vă oferim acel dar pe care îl veți putea deschide din nou și din nou, de câte ori vă face plăcere să răsfoiți aceste pagini.
Astăzi, „Literatorul” își propune să aducă o nouă valoarerealității pe care o cunoaștem fiecare dintre noi, dar și un refugiu din cotidianul tumultuos în care ne aflăm. Cu alte cuvinte spus, „Literatorul” vă oferă puțin dintr-un tărâm magic, ce se perfectează cu fiecare vorbă șlefuită și așternută de cineva pe hârtie (sau așa cum sunt astăzi vremurile, cu fiecare gând înșirat pe ecranele computerelor ce ne-au acaparat viața).
Frânturi de spirit, imaginație, muzică, teatru, pictură, artă, suflet, pasiune sau deznădejde, toate sunt adunate într-un singur cuvânt: literatură. Căci, eu niciodată nu m-am putut decide, dacă literatura este o sursă de inspirație pentru viață sau invers.
Articol publicat în revista „Literatorul”, Nr. 6, martie 2020, publicație aflată sub egida Bibliotecii Metropolitane București
Text: Elena Boholț
Foto: Dan Căliman