Dreptul internațional umanitar, sau dreptul conflictelor armate, interzice distrugerea intenționată a proprietăților culturale în timpul conflictelor armate. Nerespectarea regulilor internaționale de protecție poate constitui o crimă de război care poate duce la urmărirea penală a soldaților, individual, și a comandanților acestora. Prin urmare, este esențial ca toată lumea din domeniu să cunoască ce se poate și ce nu se poate face atunci când sunt întâlnite proprietăți culturale în cursul operațiunilor, arată Manualul militar UNESCO privind protecția proprietăților culturale.
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) arată că distrugerea proprietății culturale în cursul conflictelor armate a fost prea frecventă în ultimii ani, cu încălcări repetate, flagrante, ale normelor juridice internaționale existente, care vizează protejarea moștenirii culturale a întregii omeniri. Astfel de crime evidențiază necesitatea urgentă de a încuraja și asigura punerea în aplicare a Convenției de la Haga, din 1954, pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat și a celui de-al doilea protocol al acesteia, din 1999, precum și a regimului internațional general privind protecția bunurilor culturale.
La sfârșitul celor două războaie mondiale, mai multe dintre statele înfrânte au fost obligate prin tratatele de pace să
repare din punct de vedere material distrugerea sau jefuirea proprietăților culturale, menționează documentul publicat pe unesdoc.unesco.org. De exemplu, articolul 247 din Tratatul de la Versailles obliga Germania „să furnizeze Universității din Louvain… manuscrise, cărți tipărite, hărți și obiecte de colecție corespunzătoare, ca număr și valoare, celor distruse în arderea Bibliotecii de către Germania. În 1998, Comisia de compensare a Națiunilor Unite a acordat aproape 19.000.000 de dolari unui colecționar din Kuweit, pentru distrugerea și jefuirea, prin invadarea și ocuparea de către forțele irakiene, a colecțiilor sale de artă islamică și cărți rare, se arată în Manualul UNESCO.
Distrugerea sau deteriorarea și însușirea de proprietăți culturale în timpul unui conflict armat internațional, inclusiv ocuparea beligeranților, sau al unui conflict armat neinternaționat poate constitui o crimă de război, iar mulți autori au fost condamnați pentru astfel de crime atât de către instanțele penale naționale, cât și internaționale și tribunale (a se vedea anexa IV), inclusiv de către Tribunalul de la Nürnberg, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (ICTY) și Curtea Penală Internațională (ICC).
„Este clar: distrugerea proprietății culturale este o crimă. În timpul conflictelor armate, publicația UNESCO Manual militar pentru protecția proprietăților culturale poate ajuta actorii internaționali să acționeze pentru a proteja patrimoniul înainte de a fi prea târziu”, se arată pe pagina de Facebook a UNESCO.