◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

DESPOT VODĂ (APR. 1520 – 1563)

De-a lungul vieții a purtat diverse nume: Iacob Basilicus Heraclide – pe insula Creta unde s-a născut, Iacob Basilicus – la Metz în Franța, unde a fost ostaș mercenar în oastea lui Henric al II-lea, cavaler Heraclid Iacob – la Wittenberg, Iacob de Marchetti – la Montpellier în Franța, marchiz Iacob Despotae Heraclidae Basilici – în Italia, Ioan Despot Vodă – în Moldova, unde a ajuns domnitor ș.a.

Viața lui seamănă cu un roman. Cunoscuse îndeaproape împărați și cărturari, inclusiv de reformatorul Luther.

Vorbea și scria în latină, greacă, germană, italiană, franceză, iar cu moldovenii care  nu cunoșteau decât valaha, comunica prin translatori.

Se declarase descendent din despoții Serbiei și văr cu domnița Moldovei Ruxandra.  Cucerise prin luptă tronul Mușatinilor în confruntare cu oștenii lui Alexandru Lăpușneanu, pe care-i învinsese la Verbia cu o oaste de mercenari.

Înainte de a fi voievod al Moldovei (între 18 noiembrie 1561 și 6 noiembrie 1563), fusese poet de curte al împăratului Germaniei, Spaniei și Americii Latine – Carol Quintul (1513-1556), cel despre care se spunea că în imperiul său soarele nu apune niciodată. Devenise un minezingher de seamă al împăratului, unul dintre puținii deținători ai Diplomei de poet laureat, care se oferea în cadrul unor competiții poetice dintre viersuitori. 

Avea calități recunoscute de copist, desenator și poet. 

La curtea lui Carol Quintul va copia manuscripte grecești pentru acesta (avea experiență bună: se aflase mai mulți ani la Roma, unde îndeplinise în Biblioteca Vaticanului „munca de a copia cărți”, cum spune Antonio Marin Graziani, un biograf de-al său), va scrie în latină tratate militare, lucrările lui fiind citate de către teoreticienii războaielor în secolele care i-au urmat. Capătă dreptul, conform unui Privilegiu al împăratului Carol Quintul din 22 octombrie 1555, oferit cavalerului Heraclid Iacob Despot Basiliscus, cum i se spunea la curtea acestuia, pe lângă cel de a face „cavaleri”, „notari publici sau secretari și judecători titulari”, de a o legaliza „pe bastarzi, nelegitimi, corciți, incestuoși uniți sau despărțiți” și „să elibereze robi” – „mai mult, să alegi, să promovezi, să orânduiești, să hotărăști și să faci un poet laureat” . În 1556 erau cunoscuți trei asemenea poeți laureați aleși de Despot (Zacharias Praetorius, Franciscus Raphael și Zacharias  Orthus: „Ad Illustrissimum Principem D. Jacobum Heraclidem Basilicum, Despotam Sami, Marchonem Pari, etc.”), care-i dedică, fiecare dintre ei, poeme latine. În 1557, Despot îi acordă titlul de poet laureat și lui Ciprian de Sieradz, secretar al regelui Poloniei. Conform edictului, „laurii poetici” ofereau „poeților laureați” diverse avantaje: ei se puteau bucura și folosi „de privilegii, de prerogative, de scutiri, de libertăți, de concesii, de onoruri, de favoruri, de indulgențe, de simpatii și de altele”.

Cum menționează în „argument”-ul său Despot, un fel de președinte de juriu, la încoronarea poetului Zacharias Praetorius: „Sănătate. De la muze le vine oamenilor gloria, cum bine a spus Theocrit. Și muzele sunt o frumoasă învățătură primită ca inspirație și învățătură divină, cu putere interpretativă în stil prozaic și poetic. Aceste lucruri divine trebuie însă dobândite și prețuite cu tot dinadinsul, pentru că și Dumnezeu prin ele sălășluiește în sufletele oamenilor. De aceea și regii acordă cu drept cuvânt onoruri celor care le cultivă. Și pentru că înțeleptul împărat al Romanilor, augustul Carol, mi-a dat mie, Iacob Heraclid, domnitorul, stăpânitorul Samosului și marchiz de Paros, putința de a da cinste celor care se disting prin talent și prin silință în știință și îndeletnicirile muzelor, eu am dat lui Zacharia  din Mansfeld (…) odată cu o cunună de lauri, onorari pe care legile le acordă poeților demni de laudă.” 

Când ajunge la hotarele Moldovei cu o armată de mercenari, viitorul domnitor emite un prim edict adresat locuitorilor țării, semănat cu metafore, adresare  care, prin anumite fraze, îi developează harul său de poet.

Din volumul: Poezia românească dinainte de Dosoftei, în curs de apariție. Antologie, selecție, traduceri și note de

 

Nicolae DABIJA

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *