Republica Kazakhstan are o cultură bine articulată, bazată pe economia pastorală nomadă a locuitorilor.
Islamul a fost indus în Kazakhstan între secolele VII-XII.
Cultura kazakhă este în mare măsură influenţată de destinul de viaţă nomadă.
Deoarece creşterea animalelor era esenţială pentru stilul de viaţă tradiţional al kazakhilor, majoritatea practicilor şi obiceiurilor lor nomade se referă într-un fel la efectivle de animale.
Blestemele tradiţionale şi binecuvântările au invocat boala sau fecunditatea în rândul animalelor, iar manierele bune au cerut ca o persoană să întrebe mai întâi despre starea de sănătate a animalelor unui om atunci când îl saluta şi abia după aceea să se intereseze despre aspectele umane ale vieţii acestuia.
Locuinţa kazakhă tradiţională, despre care am mai vorbit, este yurta, un cort format dintr-un cadru flexibil din lemn de salcie, acoperit cu păslă de diferite grosimi. Suprafaţa deschisă permite evadarea fumului din vatra centrală. Temperatura şi ambientul din interior pot fi controlate de o clapetă care măreşte sau sade dimensiunea deschiderii. O yurtă construită în mod corespunzător permite ca temperatură răcoroasă în timpul verii şi caldă pe timp de iarnă. Instalarea sau dezasamblarea unei iurte se face în mai puţin de o oră.
Interioul yurtei are semnificaţie rituală. Partea dreaptă este, în general, rezervată bărbaţilor, iar stânga este destinată femeilor.
Yurtele sunt, de asemenea, frecvent utilizate ca motiv decoratic în restaurante şi alte clădiri.
Personal am avut ocazia să admir o yurtă de dimensiunea unei mari clădiri, în interiorul căreia cândva a fost un mare spaţiu expoziţional, iar azi este un mega mall în Nur-Sultan, dar şi ca motiv decorativ în Ambasada Kazakhstanului din Bucurşti-România şi, desigur, în Muzeul Naţională din Nur-Sultan, capitala ţării.
Kazakhstanul, în perioada post-sovietică, a dezvoltat o cultură modernă, înfloritoare.
Peste stilul de viaţă tradiţional kazakh s-au suprapus influenţe din societăţile occidentale, dar şi de la „vecinii” ruşi şi chinezi.
Religia
În ce priveşte religia, islamul este cultul cel mai răspindit, urmat de creştinismul ortodox rus. Prin tradiţie, kazakhii musulmani sunt de rit sunni, iar ruşii sunt ortodocşi. Aproximativ 70% din populaţie este de origine musulmană. Majoritatea sunt sunniţi, sciili, hanafi, inclusiv kazakhii etnici care reprezintă 60% din populaţie, precum şi de uzbeki, uiguri şi tătari etnici. Mai puţin de 25% din populaţie este ortodoxă, incluzând etnici ruşi, ucrainieni şi belaruşi. Din categoria altor grupări religioase enumerăm: iudaismul, credinţa bahăi, crişmizii, budhismul şi Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.
Bucătărie
Bucătăria tradiţională din Kazakhstan se învârte în jurul cărnii de miel, cal şi vită, precum şi o varietate de produse lactate.
Timp de sute de ani kazakhi, care erau păstori, s-au ocupat cu creşterea animalelor, respectiv oi, cămile şi cai, acestea constituind sursă de hrană şi îmbrăcăminte, dar şi ca „mijloace” de transport.
Tehnicile de gătit şi ingredientele principale au fost puternic influenţate de stilul de viaţă al naţiunii kazakhe. De exemplu, majoritatea tehnicilor de gătit sunt destinate conservării pe termen lung a alimentelor. Există o veche practică de sărare şi uscare a cărnii, astfel încât aceasta să poată fi păstrată pentru consum cât mai mult timp. Există şi o preferinţă pentru laptele acru, deoarece este mai uşor de păstrat, tehnică adaptată stilului de viaţă nomad.
În ultimii ani ai secolului XXI a existat un aflux de tineri occidentalizaţi, care au reuşit să lanseze un nou meniu de mâncăruri care îmbină bucătăria tradiţională kazakhă cu preparate europene, precum :
Besbarmak – o farfurie formată din carne de cal sau de miel, fiartă, este încă cea mai populară mâncare kazakhă.
Kazy – este un cârnat din carne de cal pe care, în timpurile vehi, numai bogaţii şi-o permiteau.
Shuzhuk – cârnaţi din orice fel de carne.
Kuyrdak – este o farfurie făcută din cal prăjit, oaie sau organe de vită, preparată cu ceapă şi ardei, precum şi diferite delicateţuri, cum ar fi zhal, o untură afumată obţinută prin prăjirea cărnii de cal din zona gătului a acestui animal.
Zhaya – carne prelevată din şoldul şi piciorul calului, sărată şi apoi afumată.
Pilaf – este cel mai comun vas de orez cu legume kazakh (morcovi, ceapă şi/sau usturoi) şi bucăţi de carne.
Băuturile naţionale sunt kunys (lapte de iapă fermentat) şi ceai.
Literatura
Abay Qunanbaydi a fost un mare poet, compozitor şi filozof kazakh. Recent am avut plăcerea să primesc de la Excelenţa sa, Ambasadorul Republicii Kazakhstan în România, domnul Danulet BATRASHEV, o lucrare intitulară „Cartea învăţăturilor” , operă de necontestat a acestui mare om de cultură. Am citit-o cu mare atenţie, fiind o sursă de învăţătură de viaţă şi de existenţă.
Arta
În fiecare an, artizanii kazakhi participă la concursul Sheber. Concursul face parte din programul „Dezvoltarea meseriilor şi renaşterea artelor şi meşteşugurilor populare în Kazakhstan”, care a început în anul 2006, având ca scop creşterea competitivităţii produselor artizanilor kazakhi pe plan intern şi internaţional. Acest program este realizat de Uniunea Artizanilor din Kazakhstan „Chevrom”, Fundaţia Eurasia din Asia Centrală a Ministerului Culturii şi Informaţiei Şi Oficiul Chister UNESCO din Almaty.
Cinematografie
În septembrie 2006 Guvernul kazakh a anunţat despre distribuirea de fonduri pentru filmul „Nomad”, o prezentare a istoriei a naţiunii statului Kazakhstan. Producţia filmului a început în 2003 şi s-a lansat în anul 2006.
Alte filme, precum „Mongolul”, „Tulpan” şi „Kelin” au fost prezentate pentru Premiul Oscar – secţiunea cel mai bun film străin.
Filmul „Tulpan” a căştigat totuşi un alt renumit premiu, Un certain Regrad la Festivalul de film de la Cannes din 2008.
Filmul fără cuvinte „Kelin” a făcut lista scurtă a Premiilor ’82 ale Academiei Cinematografiei Americane.
Muzică
Cântecele magice ale Stepului Etern sunt o serie de concerte la Carnegie Hall şi Centrul Kennedy pentru celebrarea zilelor culturale din Kazakhstan în SUA. Concertele conţin muzică populară kazakhă, capodopere clasice occidentale, dar şi cântece americane, interpretate de Orchestra Naţională din Kazakhstan, cu instrumente naţionale din Kazakhstan, de Corul naţional Baikadamov din Kazakhstan şi de un grup de solişti kazakhi.
Orchestra Simfonică a Consrvatorului Naţional kazakh din Kurmagazy a fost înfiinţat în 1947. Primul lider al orchestrei a fost profesorul K. Babayev. Orchestra are un vast repertoriu care cuprinde opere celebre ale lui Mozart, Beethoven, Hyden, Liszt, Bizer, Ravel, Fank, Saint-Saënse, Orfi, Ceaikovski, Rachmaninov, Musorgski, Shostakovich, Schubert, Brahms şi mulţi alţii.
Fostul preşedinte şi actual lider spiritual al naţiunii kazakhe, Excelenţa Sa Nursultan Nazarbayev, a anunţa şi s-a implicat în 6 (şase) proiecte naţionale menite să modernizeze spiritual Kazakhstanul, prin „Curs spre viitor”, lansat în 2017, cu următoarele proiecte de viitor :
- O tranziţie, pas cu pas, a limbii kazakhe la alfabetul latin şi la noile cunoştinţe umanitare.
- 100 de manuale noi în limba Kazakhă.
- Tugur Zher.
- Geografia sacră a Kazakhstanului.
- Cultura kazakhă modernă în lumea globală.
- 100 de noi chipuri din Kazakhstan.
Programul include, de asemenea, traducerea literaturii (proză şi poezie) kazakhe contemporane în cele şase limbi ale ONU. Prezentarea oficială a Antologiei a avut loc la Almaty în aprilie 2010.
În încheiere, pot să afirm despre Kazakhstan că este o ţară în plină ascensiune culturală modernă, racordată lumii şi evenimentelor internaţionale globale.
Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI