GEORGETA CICAN – CUM PICĂM BACUL. GHID ILUSTRAT AL PREGĂTIRII DUPĂ URECHE ȘI AL EXPRIMĂRII LA NIMEREALĂ
La Editura Mirton din Timișoara a apărut cartea Georgetei Cican, ”Cum picăm bacul. Ghid ilustrat al pregătirii după ureche și al exprimării la nimereală.”
Autoarea este absolventă a Facultății de Filologie și Istorie a Universității din Craiova, promoția 1979. Timp de 38 de ani a fost profesor de limba română în învățământul liceal. În ultimii 14 ani de activitate a cules ”perle” din lucrările elevilor și mai ales de la examenul de bacalaureat și în acest an le-a strâns într-o carte.
După ce a analizat cu minuțiozitate materialul cules, a hotărât în cele din urmă să sistematizeze greșelile în funcție de genuri și specii literare.
În viziunea Georgetei Cican ”Volumul Cum picăm bacul este o amplă culegere de umor involuntar și, în același timp, un instrument de învățare (din greșelile altora) tocmai pentru că a fost conceput ca o replică în registrul parodic a unui ghid de pregătire pentru examenul de bacaluareat. Pe scurt, o carte amuzantă, atractivă și utilă.”
Greșelile sunt prezente la toate nivelurile: literatură, teorie literară, fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă.
Dacă unele din ele sunt simple omisiuni generate degrabă, emoții sau neatenție, reușind să descrețească ușor fruntea cititorului, altele fac dovada unui absenteism total din mintea elevilor a celor mai elementare cunoștințe de limba și literatura română și chiar a faptului că acești elevi nu au mintea obișnuită să asimileze cunoștințe, să le prelucreze și să le expună la niciuna din materiile prevăzute de programa școlară.
Cum a reușit un profesor riguros ca Georgeta Cican să accepte astfel de situații?
Ea dedică această carte ”cu simpatie” elevilor ei. Este simpatia dascălului devotat care și-a ales profesia din pasiune și poate îngăduința manifestată față de niște elevi care sunt creația unei societăți indiferente la propriul viitor.
E cert că locul unora dintre elevii care au oferit materialul acestei cărți nu este la un liceu, dar mă gândesc cu groază cum ar reuși să își însușească un vocabular de profil la o școală profesională elevi care scriu: ”perturlator” în loc de ”perturbator”, ”Crucea Talibanilor” în loc de ”Crucea Talienilor”, ”cărtușatu” în loc de ”căruțașu”, ”Temperatura este de doi litri.”; ”Smarlanda este mama lui Nică.” ”Sonetul este o aglomerație de particule zgomotoase…”; ”Cele două lucrări ale lui Eugen Lovinescu sunt: repetarea cuvintelor și sechestrarea omului.”; ”tehnolecizarea literaturii”; „Cele două obiective din activitatea zburătorului sunt muzicalitatea și nivelul fonetic.”; ”Articolul hotărât o arată faptul că se exacerează cu șantajul.”; „Scrisoarea a fost pierdută de Zoie și a găsit-o Dondonache.”Unul dintre conflicte este între Alexandru Lăpușneanul și soția sa Persida”, ”Nisipul simbolizează efermitatea.” etc., etc.
E drept că în școala românească sunt și elevi buni și foarte buni, dar cartea Georgetei Cican este o dovadă certă că școala românească trebuie să se întoarcă la tradițiile sale, să facă selecția așa cum se cuvine și fiecăruia să i se găsească locul în funcție de dotarea intelectuală și de înclinațiile sale.
Când întâlnești o greșeală-două într-o lucrare te poți amuza, dar când ai la îndemână o carte întreagă numai cu greșeli, dintre care unele foarte grave, te îngrozești, te întristezi și te întrebi cine este vinovat și ce e de făcut.
Cartea ”Cum picăm bacul” este un semnal incitant și dureros și ar trebui să ajungă pe masa tuturor celor care gândesc, scriu și simt românește, pe masa specialiștilor în studierea limbii române și mai ales pe masa celor care au putere decizională în ceea ce privește învățământul românesc.
Elena TRIFAN / UZPR