default-logo

Generația Control-C

Nu este vorba despre copiii de astăzi. Nici despre copiii de mai ieri, ajunși astăzi, poate, în postura de proaspăt părinți. Este generația extinsă a celor care au descoperit că rostul PC-ului și al tuturor dispozitivelor conectate la internet nu este doar cel de a găzdui diverse jocuri sau programe dedicate divertismentului, ci și acela de educare ori măcar de sprijinire a procesului educațional, prin materiale care presupun un acces facil și o abundență de informații. De aici, până la reflexul Control-C a mai fost doar un pas.

Să recunoaștem, efortul de cercetare – adițional celui de învățare, în mod firesc – nu e simplu. Am avut cu toții acel moment de frondă amuzantă, concretizat prin fraza „de ce să mai caut eu o rezolvare, din moment ce deja este cunoscut rezultatul?”. Dar am parcurs pașii solicitați, conștienți, fie și mai târziu, că fac parte din lungul drum de la copilărie la maturizare. Iar astăzi, situați dincolo de hotar, privim cu detașare acele momente, cu amintiri amestecate și contradictorii, dar și cu o mai bună înțelegere a devenirii prin învățare și experimentare, nu doar prin stocarea informației cu greu digerabile.

Odată cu dezvoltarea fenomenului socializării găzduite de spațiul web, totul s-a schimbat. De la IRC la forumuri, apoi la rețelele sociale și la aplicațiile de mesagerie instantanee (sau instant, întrucât limba română s-a dovedit că poate suporta orice intervenție invazivă), am descoperit locuri mirifice, în aparență, unde ni se permite să fim oricine și să promovăm orice, sub protecția cvasi-anonimatului și a situării mult dincolo de privirea scrutătoare a interlocutorilor. Putem poza în oameni de știință, în intelectuali rasați sau în genii ale economiei, dincolo de statutul nostru și de capacitățile noastre reale. „Sky is the limit”, spune englezul, ceea ce înseamnă că nimic (și nimeni) nu ne poate opri să realizăm ceea ce vrem.

Ce ne facem, însă, atunci când ne lipsesc exact cunoștințele specifice profilului pe care vrem să îl mimăm? Simplu, copiem. Vă voi oferi un exemplu: apar momente în care un program sau chiar întregul sistem de operare, poate, refuză să mai coopereze. Nu este imposibil. Iar utilizatorul nu știe ce ar putea face, date fiind, mai ales, modificările apărute în ultimii ani (cine cunoștea mici trucuri pentru a „vindeca” Windows XP sau Windows 7 se lovește de impasibilitatea Windows 11, iar cine cunoștea comenzi de „resuscitare” a unui Linux descoperă pe pielea lui efectele produse de modificările interfeței sau ale kernelului – dar nu vom intra mai mult în detalii. Nu acum). Se adresează, așadar, motorului de căutare preferat (Google, probabil), iar acesta îi va oferi rezolvările găsite de alte persoane, aflate în același impas. Doar că – și aici apare problema – soluțiile sunt, cel mai adesea, identice, până la virgulă, ceea ce ne determină să bănuim că un răspuns a fost copiat de mai mulți utilizatori ai internetului, fără precizarea sursei, dar cu acceptarea mulțumirilor și laudelor pentru lămuriri. Iar această conduită nu este deloc corectă.

În afară de cele cu ecrane tactile, unde totul ține de apăsare și selectarea comenzii potrivite, dispozitivele care pot fi conectate la internet utilizează un mouse (am văzut scris și „maus”, într-un fel care l-ar mulțumi, poate, pe regretatul domn profesor Pruteanu) sau un touchpad (aici mai bine nu reproduc ingenioasele modalități de scriere pe care le-am observat, sporadic) și o tastatură. Cu ajutorul mouse-ului (ori al touchpad-ului) se selectează imaginea sau textul dorit, apoi tot cu ajutorul lor (clic dreapta) se copiază și se lipesc elementele dorite într-un document sau în spațiul destinat postării unui mesaj. Doar că mulți dintre noi preferă să facă acest lucru cumva diferit, parcă în amintirea vremurilor când orice sistem de operare avea niște scurtături specifice unei combinații de taste: Control (Ctrl)-C – copiere; Control-V – lipire. La care aș mai adăuga o combinație care scutește de multe probleme: Control-Shift-V – lipire fără păstrarea formatării textului. Această ultimă comandă nu (mai) funcționează în noile suite Office de la Microsoft, dar este îngăduită, încă, în aplicațiile gratuite, de tipul Open Office, Libre Office și Google Docs. Necunoașterea de către unele persoane a respectivei combinații m-a determinat, în calitate de redactor pe la diverse publicații, să resping o mulțime de texte, cu formatări specifice Wikipedia ori altor site-uri dedicate informării, dar utilizate de câte unii pentru copiere, fără specificarea sursei. Este un secret pe care vi-l mărturisesc și pe care sper să nu îl utilizați vreodată pentru a vă „îmbunătăți” textele prin ceea ce, până la urmă, nu este nimic altceva decât furt intelectual!

De dimineață până seara, târziu, privim, pe internet, fotografii și articole, opinii și povestiri, unele bine lucrate, altele traduse din cine știe ce idiom cu rădăcini anglo-saxone, prin intermediul unui program care încă nu are implementate subtilitățile limbii române. Aplaudăm, lăudăm, dar observăm că toate acestea se repetă, la alte și alte persoane, ceea ce ne face să pricepem, într-un final, că toată lumea copiază și utilizează, de-a valma, aceste lucruri, fără discernământ și (aproape) fără nicio contribuție proprie. Însă de ce ne-ar mira, din moment ce și noi facem acest lucru, lipsiți de remușcări?

Pastișând și „pasând”, de colo-colo, idei și imagini de împrumut, nu înțelegem că ne îngrădim, voluntar, imaginația, înțelegerea, înțelepciunea… Părem altfel, este drept, poate mai buni, poate experți, poate protagoniști ai unei vieți pe care nu o avem, însă ne-am dorit-o. Dar ne transformăm în simple mașinării care plasează conținut pe o perpetuu mișcătoare bandă rulantă, eliminând din acest proces ceva foarte important: pe noi înșine!

Noi am pus bazele existenței acestei Generații Control-C și noi suntem cei care asistă, impasibili, la integrarea copiilor noștri în mașinăria deloc complicată a transmiterii unor informații nedigerate, doar de dragul inducerii unor aparențe. Având exemplul și susținerea noastră, fie ea și nerostită, cei mici vor învăța să plagieze, să caute pe site-uri de profil rezolvările unor teme, să utilizeze referate răspândite prin toate cotloanele internetului, apoi să își dedice timpul – devenit, brusc, prea liber – altor îndeletniciri, pe care le condamnăm, poate, mai târziu. Mult prea târziu.

Generația Control-C nu este o glumă. Comportamentul ei specific duce la propagarea iletrismului, a furtului și a nepăsării. La inculcarea ideii că totul este permis și că nimic nu e, de fapt, cu adevărat necesar. La acel comportament „șmecher” care ne deranjează, astăzi, odată cu răspândirea lui rapidă în societate, chiar dacă nu știm unde să îi aflăm rădăcinile. Noi suntem vinovați pentru apariția acestei probleme și tot noi ar trebui să îi punem capăt, prin enunțarea și transpunerea în practică a acestui îndemn: Gândește! Lucrează! Înțelege! Creează! Exprimă! Deoarece vin vremuri foarte complicate, iar rezolvarea lor va putea fi găsită numai în sufletele și în mințile noastre, nu în nepăsătoarea comandă Control-C

Alexandru Pripon / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*