Această duminică mohorâtă de octombrie vine cu o veste grea și dureroasă: a murit Ilie Balaci, jucător de legendă al Universității Craiova, ea însăși o echipă de legendă a fotbalului românesc. Prilej cu care evocăm, cu nostalgie, cu regret și cu întregul respect binemeritat, pagini din istoria sportului rege, cinstind, astfel, memoria celor care, cu harul și cu performanțele lor, și-au înscris numele în acest hronic.
Vor fi, cu siguranță, alții mult mai pricepuți decât mine care pot și trebuie să definească locul lui Ilie Balaci în galeria personalităților marcante ale fotbalului nostru, dar, cu siguranță, nu numai aici. Ceea ce, însă, aș vrea să remarc și să susțin cu acest cernit prilej este ideea că Ilie Balaci, ca de altfel toți cei care au făcut parte din Generația de Aur a Craiovei Maxima, au dovedit, pe teren, că fac parte dintr-o echipă, pentru care victoria nu putea fi atinsă decât în condițiile în care valoarea fiecărui component al echipei se simte solidar cu ceilalți. Acest spirit de echipă fiind, în fapt, adevărata, singura cheie a victoriilor, a valorii sale. Spirit de echipă care, departe de a nivela valorile individuale, promovează adevărata emulație, competiția loială care se angajează numai pe baza unor criterii corecte, stabile, recunoscute și respectate de către toți cei ce alcătuiesc fiecare echipă. Adevăruri esențiale atât pentru competițiile de pe terenurile de fotbal cât și în viața de toate zilele.
Poate că repet truisme, lucruri cu care, de principiu, toată lumea este de acord. Nu contest. Dar, dacă privim mai atent la individualismul aproape patologic, la starea de furibundă învrăjbire, uneori chiar de intoleranță, în care ne-au adus dezbinătorii de profesie și fanaticii profitului fără muncă, cred, sunt convins că îmi veți da dreptate atunci când aduc întru susținere o declarație a lui Ilie Balaci. Admirabilă profesiune de credință și lecție de viață. Întrebat fiind, de către un reporter, cine crede că este un mai bun fotbalist, el sau Gheorghe Hagi, Ilie Balaci a răspuns:, Ca să faceți comparația corectă, trebuie să îl alăturați pe Balaci la Craiova și pe Hagi la Sportul Studențesc. Adică în condiții egale’’.
Să comparăm, așadar, această alăturare a identitatea și valoarea oamenilor performanței la identitatea și valoarea echipelor din care făceau ei parte cu individualismul maladiv, de o zgomotoasă agresivitate, al unor patentați veleitari și sunt convins că îmi veți da dreptate și, în acest fel, îi vom mulțumi împreună, lui Ilie Balaci, pentru nobila sa învățătură.
Șerban Cionoff / UZPR