Istoria ceaiului este una amplă și complexă. Se spune poporul chinez bea ceai de peste 2000 de ani și după sute de ani a ajuns și în Europa. Ceaiul a fost motiv de conflict și chiar de război. China a deținut monopolul asupra producției de ceai, dar Marea Britanie a reușit să-l fure și a distrus economia chineză.
Ceaiul este a doua cea mai populară băutură din lume, după apă. Nu a fost întotdeauna așa, pentru că ceaiul a ajuns târziu în Europa. El a fost consumat în China încă din cele mai vechi timpuri. Inițial precum o băutură răcoritoare, iar mai apoi ca un medicament.
Istoria ceaiul – marfă de comerț de valoare
Chinezii beau ceai de 2.000 de ani, când băutura a stârnit interesul britanicilor. Cea mai veche relatare scrisă despre cultura ceaiului din China este documentată în poezia Un contract cu un slujitor de Wang Bao. A fost scrisă în timpul dinastiei Hanului Occidental între 206 î.Hr. și 9 d.C.
La început, ceaiul era considerat un medicament. Abia în jurul anului 300 d.Hr., consumul de ceai pentru plăcere a devenit un obicei zilnic. La sfârșitul anilor 700, un călugăr budist a scris despre beneficiile sale și cum trebuie pregătit. Istoria ceaiului începea să prindă contur.
Degustarea de ceai a devenit astfel asociată cu practicile budiste. A fost preferat în rândul literaților din China. Era combinat cu consumul de vin, cu poezia și caligrafia, în timpul dinastiei Tang.
Până în anii 1600, chinezii începuseră să-și exporte moștenirea culturală în Europa. China era singurul producător de ceai din lume în acel moment. Ceaiul a avut succes în Europa și cerințele erau din ce în ce mai mari. Istoria ceaiului se năștea astfel și pe bătrânul continent.
Istoria ceaiului, importul spre Marea Britanie
Odată ce tendința ceaiului a invadat Anglia a devenit populară în rândul elitei Marii Britanii. Costul ceaiului era încă prea extravagant pentru obișnuiți. Curând, britanicii au început să importe ceai în cantități mai mari, iar băutura a devenit rapid cel mai important articol comercial din China, în Marea Britanie.
Companiile comerciale, cum ar fi East India Trading Company, care reprezentau toate afacerile Marii Britanii, erau încă limitate în Canton. Cantonul era singurul post de tranzacționare din țară accesibil comercianților străini. În ciuda acestui fapt, China încă se bucura de excedentele comerciale cu entități occidentale.
Continuare pe efemeride.ro