PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE PRESEI ROMÂNEȘTI (OCTOMBRIE 2019)

Posted On 01 oct. 2019
By :
Tag:

  TUDOR VIANU ( 8 ianuarie 1898, Giurgiu – 21 mai 1964, București), estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof, lingvist, filolog. traducător, profesor universitar, director al Teatrului Național din București (1945), membru al Academiei Române (1955). Personalitate de primă mărime a culturii române din secolul XX. Începe să studieze la Giurgiu, inclusiv clasele gimnaziale (1908-1912), apoi la București, la Liceul „Gheorghe Lazăr” (1915). În 1915, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Drept, Universitatea din București. Debut în revista Flacăra. Licență în Drept (1918) și în filosofie (1920), continuându-și studiile la Viena și în Germania (1921-1923), unde obține titlul de doctor în filosofie la Universitatea din Tubingen (1923). În 1924, revine în țară, devine suplinitor la Universitate. În 1927, este docent în estetică, apoi conferențiar universitar (1928), profesor titular (1944). Membru corespondent al Academiei Române (1935)și membru titular (1955). Ambasador al României la Belgrad (1946). În 1952, e în afara facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică După 1955, este reintegrat în mediul universitar (până în 1964). Director general al Bibliotecii Academiei Române (1958-1964). Participă la diverse congrese internaționale. A tradus din Shakespeare, Goethe, Victor Hugo. OPERA (selectiv): Dualismul artei, 1925, Poezia lui Eminescu, 1930, Arta și frumosul, 1931, Arta prozatorilor români, 1941, Idealul clasic al omului, 1934, Estetica, 2 vol. (1934-1936), Filosofie și poezie, 1937, Introducere în teoria valorilor, 1942, Istoria literaturii române moderne, ( în colab.), 1944, Filosofia culturii, 1945, Probleme de stil și artă literară, 1955, Literatură universală și literatură națională, 1956, Problemele metaforei și alte studii de stilistică, 1957, Versuri, 1957, Studii de literatură universală și comparată, 1960, Jurnal, 1961, Arghezi, poet al omului, 1964.

 

   DAN HĂULICĂ (7 februarie 1932, Iași – 17 august, 2014, București), eseist literar, critic de artă, redactor, membru corespondent al Academiei Române (din 1993), redactor-șef al revistei de literatură universală Secolul XX, președinte al AICA ( Asociația Internațională a Criticilor de Artă, 1981), președinte de onoare al acestei asociații (2012), președinte al CAMERA (Consiliul Mondial pentru Editarea și Cercetarea Artei) ales în 1986, ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO (1990). Studii liceale și Facultatea de Litere la Iași, apoi Facultatea de Istoria artei la București. Conferențiar universitar și apoi profesor univ. la Institutul de Arte Plastice ” Nicolae Grigorescu” din București. OPERA: Critică și cultură (1967), Brâncuși ou l`Anonymat du genie (1967), Geografii spirituale (1973), Nostalgia sintezei ( 1984), Dimensiuni ale artei moderne (1992).

 

   AUREL NEAGU ( 26 oct. 1949, Crunți, comuna Reviga, jud. Ialomița). Acolo, primele opt clase, A absolvit Școala profesională din București (1969), liceul ” Ion Barbu” din București. Ulterior, încorporat în armată. În 1974, student la Școala Militară de Ofițeri a Ministerului de Interne. În 1978, a plecat la Curtici, în Poliția de Frontieră. Transferat în București, la Direcția Pașapoarte. În 1995, Director adjunct al Direcției Poliție de Frontieră  În 1999, inspector general adjunct al Poliției de Frontieră. În perioada 2001-2005, general de divizie, general de brigadă cu patru stele.

 

   GHEORGHE BRĂTESCU. scriitor cu aproape 50 de volume publicate, jurnalist și creator de reviste, redactor-șef la numeroase publicații. A fost și un militant neobosit pentru drepturile jurnaliștilor. A fost senator al Ordinului Ziariștilor și cel care, alături de Florea Stama, Adi Cristea, Mircea Ichim, Mihai Miron, Ilie Calian, Doina Jalea, Adrian Frăteanu, Neacșu Neacșu, Dan Lutig, Lucian Jimanu, a înființat UZP, în mai 1990, la Poiana Brașov.

 

   JANA GHEORGHIU (6 iunie 1946-18 mai 2007), jurnalistă, realizator de emisiuni tv și radio, director al TVR2 (2002-2004). A absolvit Facultatea de limba și literatura română, Universitatea din București. A urmat cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică. Și-a început activitatea la un ziar din Vrancea., a colaborat la Scânteia tineretului până în 1972, când s-a angajat la TV Română. Ulterior, transferată la Radio, pentru ca, după 1990, să revină în TV publică. A fost diretor de programe la Radio Total (1993), realizator, redactor-șef la Redacția Tineret, Societatea Română de Radioteleviziune (SRR)-1990-1993, director la Canalul Radio România Tineret al SRR (1994-1998), director interimar al Canalului TVR2. Până la 3 dec. 2005, a fost director executiv al Centrului Național Media. A obținut numerose premii.

 

   ILIE PURCARU ( 5 nov. 1933, Râmnicu Vâlcea – 10 oct. 2008, com. Tuzla, jud. Constanța), publicist și poet. A urmat studiile primare (1940-1944), studiile secundare la Liceul „Frații Buzești”din Craiova (1944- 1950), apoi Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București ( 1950-1951). Redactor la Scânteia (1951-1958), Contemporanul (1960-1961) și Luceafărul (1962-1964). În 1964, s-a mutat la Craiova, unde a reînființat revista Ramuri (1964-1969). În paralel, redactor-șef adjunct al ziarului Înainte din Craiova (1964-1968), apoi redactor-șef adjunct la ziarul Scânteia tineretului (1969-1972) și al ziarului Tribuna României (1972-1974), membru în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor Români (1968-1972), apoi redactor la revista Argeș (1974), redactor la Flacăra (1974-1987), redactor-șef al revistei Fapta (1990), al ziarului Națiunea (1990-1991) și al revistelor România internațională (1992), România magazin (1993) și Regăsirea (1997).

Premiul USR și Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova (1960). OPERA: Escale spre noi înșine (1966), Focuri în junglă. File dintr-un jurnal de reporter (1967), Poezie și politică.Convorbiri (1972), Țara Banilor (1972), România, convergențe la universal (1975), Țara Loviștei, oameni și locuri (1980), Geografii rebele (1984), Vorbesc țăranii (1985), Literatură și nebunie, interviuri (1986), Cartea cu olteni și neolteni care au consacrat Oltenia oltenilor (1988).

 

   IOAN CHIRILĂ ( 25 oct. 1925, Ismail, Basarabia – 21 nov. 1999, București), jurnalist sportiv, scriitor, traducător. Stabilit la Galați, apoi la Brăila, unde a absolvit liceul. Apoi, s-a mutat la București, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, absolvită în 1949. Redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport. Din 1959, ziarist la cotidianul Sportul popular, devenit apoi Gazeta sporturilor. Aici, a fost redactor (1959-1961), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din 1997, a lucrat ca senior editor la cotidianul Pro Sportiv. În anii `70, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator. Autor a 27 volume de publicistică despre unii sportivi sau evenimente sportive. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară. Premiile „Ioan Chirilă” oferite de Aociația Presei Sportive din România pentru presă. OPERA ( selectiv): World Cup ` 66 (1966), Glasul roților de tren. Istoria „Rapidului”(1968), Ar fi fost prea frumos (1972, 2009), Nadia (1977, 2001, 2009), Pe marile bulevarde ale fotbalului (1984), Zile și nopți pe stadion (1986), Eu am jucat cântând , pentru Ilie Năstase (1991), Lucescu și drogul său, fotbalul 1999, 2009), Un veac de fotbl românesc, în colaborare (1999).

 

   ION BĂIEȘU ( pseudonimul literar al lui Ion Mihalache) 2 ianuarie 1933, satul Băiești, Aldeni, Cernăuțești, Buzău – 21 sept. 1992, București), scriitor, dramaturg și autor de scenarii pentru TV și film. Volume de schițe cu subiecte comice, un singur roman, Balanța, ecranizat de Lucian Pintilie. A urmat școala primară în satul natal (1940-1944) apoi Liceul comercial din Buzău, apoi Școala de Literatură ” M. Eminescu” din București. În 1951, admis la Facultatea de Filozofie precum și la Facultatea de Filologie din București ( absolvite în 1961). În 1962, redactor la revista Albina, apoi redactor la Scânteia tineretului. A debutat în 1956. În 1964, a înființat revista Amfiteatru. În 1964, a fost înlăturat de la conducerea revistei. OPERA: Teatru: Preșul. Proză: Balanța. Umorul la domiciliu (1981), Astă seară dansăm în familie (în colaborare 1972), Duminica în familie , în colaborare, 1988), Iubirea e un lucru foarte mare . Unele dintre acestea, scenarii de film.

 

   RADU BUDEANU , reputat comentator de politică externă, a lucrat în TVR în anii `70, iar după aceea, până în `90, a fost redactor-șef al revistei de politică externă Lumea. După `90, a condus prima televiziune „liberă”, SOTI.  a fost editorialist, redactor-;ef , analist la mai multe publicații de renume. În 1996, a intrat din partea Partidului Democrat în Camera Deputaților , iar apoi a fost ambasador cu însărcinări speciale al Președintelui României.

 

   EFTIMIE IONESCU (1927, Pitești – 1997), ziarist și comentator sportiv, absolvent al Facultății de Filologie din București (1967) și al Facultății de Ziaristică din cadrul Academiei de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” (1983). După absolvirea Liceului ” Nicolae Bălcescu” din Pitești, (1945), a intrat în presa sportivă, corespondent al ziarului Sportul popular pentru județul Argeș. Ulterior, venind în Capitală, a fost colaborator, reporter, șef de secție la ziarul Sportul. Încă din 1950, a colaborat cu secția sport a Radiodifuziunii, apoi a Televiziunii  Naționale abia înființată. În paralel, a colaborat la o serie de publicații din țară și străinătate. Între 1958-1967, a lucrat în redacția Loto Pronosport, apoi, la revista Fotbal, ca șef de secție. Din 1972, revine la ziarul Sportul (Gazeta sporturilor), ca publicist comentator, până la pensionare (1994). Ziarist prolific, a susținut rubrici sportive nu doar în ziare și reviste de profil, ci și în paginile altor publicații. A fost colaborator permanent al revistei FIFA Fotbal News. A realizat peste 200 de reportaje tv de la meciurile de fotbal. A fost prezent la patru ediții ale CM de fotbal. Este autorul mai multor volume de publicistică sportivă, printre care: Larma și gloria stadioanelor  și Așii fotbalului românesc ( în colaborare). Este un adevărat as al presei sportive românești.

 

                                                                                            ION HAINEȘ / UZPR

 

 

 

  

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.