Decalogul 10 pentru ziariști

Cel care gândește în viitor este neînțeles de epoca sa și poate fi repudiat, sau spiritul activ al jurnalistului*       

  Decalogul 10 pentru ziariști

1.     La început a fost Liniștea și apoi Tăcerea !

2.     După care a urmat Cuvântul utilitar, cel social.

3.     Mult mai târziu a apărut muzica care este uniunea în armonie a iubirii.

4.     Tăcerea este rugăciunea solitarului, care urcă treptele desăvârșirii spre spiritul multiplu și unitar al lumilor.

5.     Universalizarea este stăruința permanentă a jurnalistului și  scriitorului  care doresc să-și lumineze conștiința, unind viitorul cu trecutul într-o actualitate creatoare.

6.     Perfecțiunea  nu se realizează în mod absolut. Ea există decât ca aspirație. O neîcetată întrecere, înălțare de pe o culme pe alta. Fiecare pas înainte trebuie să însemne nu o simplă apropiere de sfârșitul drumului, ci o prelungire a drumului vieții.

7.  Adevărata noastră fericire, pământeană, constă în perpetuarea speranței, a credinței.

8.    Actualitatea creatoare a jurnaliștilor și scriitorilor nu este  o animalică bunăstare, care de fapt nu prea există la această categorie de truditori în CUVÂNT, ci prin ea se vădește în adevăr veșnicia; menirile umanității sunt atunci mai libere, mai frumoase, mai esențiale. Într-un cuvânt: divin și folositoare societății.

9.  Sentimentul universalității este de natură religioasă: trebuie să recunoaștem asta. Chiar și știința cea mai riguroasă, este învăluită de tentațiile și exaltările misterului. Un savant ca  Herbert Spencer. A spus:Știința adevărată este esențial religioasă.

10.   Cine este Herbert Spencer? Acesta s-a născut în Derby, ca fiu al lui George Spencer, un educator respectabil. Provenind dintr-o familie de profesori, (inclusiv bunicul și unchiul său), el a fost încurajat să studieze de la o vârstă fragedă. În timpul copilăriei sale a fost expus multor cărți academice ale tatălui său. La vârsta de 13 ani, tatăl sau l-a trimis la „Hinton Charterhouse”, în apropiere de Bath, unde unchiul său, reverendul Thomas Spencer, îi putea oferi o educație mai formală. La început, Spencer nu s-a înțeles bine cu unchiul său, considerându-l plictisitor și împotrivindu-se lecțiilor sale de greacă și latină. A fugit înapoi, la casa tatălui său, dar s-a reîntors la unchiul său, unde și-a dezvoltat primele idei politice și economice, ca răspuns la viziunile reformatoare și radicale ale lui Thomas Spencer. Traduceri ale lucrărilor sale s-au realizat în română, germană, ebraică, italiană, spaniolă, franceză, rusă, japoneză și chineză; i s-au oferit numeroase premii în Europa și America de Nord. Filosofia sa s-a dovedit utilă pentru politicienii conservatori, nu numai prin aplicabilitatea ei către ierarhia claselor sociale, dar și pentru concepția ei asupra justiției sociale care punea accent pe responsabilitatea individului pentru natura și acțiunile sale. Spencer a fost un susținător al „legii libertății egale”, un principiu de bază al liberalismului care susține că orice individ este liber să facă ce dorește atâta timp cât nu îi dăunează altui individ.

                                                                                                Al.Florin Țene / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.