„Fac juruință în fața lui Dumnezeu”
În urmă cu cinci ani, la 28 septembrie 2014, cerul s-a despicat deasupra Timișoarei, iar pe scara de argint scoborâtă pe buza de țărână românească, a pășit agale, spre veșnicie, cu blândețea-i caracteristică, părintele mitropolit al Banatului, dr. Nicolae Corneanu.
Pe numele complet Nicolae Mihai Corneanu, viitorul Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, s-a născut, la Caransebeș, în 21 noiembrie 1923. În 1933-1942, urmează școala elementară și liceul din Caransebeș, apoi Facultatea de Teologie de la București, obținând licența în 1946. În aceeași perioadă, îl regăsim în amfiteatrele Facultății de Filologie. Trei ani mai târziu, încheie studiile superioare susținând, în 1949, teza de doctorat cu titlul: Viața și petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului.
După acest moment, tânărul doctor în teologie se dedică învățământului teologic. În 1949, a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș, apoi, în 1956-1958, profesor de limba greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din aceeași localitate. Un an mai târziu, în 1959, conferențiază la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și limba greacă. Tot în postura de conferențiar îl regăsim, apoi, în instituții de învățământ superior de prestigiu din lume: Oxford, Humbold (Germania), Fundația „Pro Orient” din Viena etc.
Având o chemare aparte spre cele sfinte, viitorul prelat își canalizează calitățile spre activitatea ecleziastică propriu-zisă. Astfel, în 1943 (avea doar 20 de ani) este hirotonit diacon celibatar de către episcopul parohiei Obreja. Începând cu anul 1949 și până în 1956 intră în administrația Mitropoliei Banatului, unde ocupă, pe rând, funcțiile de secretar, referent principal și consilier. La 15 ianuarie 1961, este hirotonit episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului și înscăunat câteva zile mai târziu, pe 22 ianuarie același an. Tot în acest an, se călugărește la Mănăstirea Cernica. Din 1962 devine arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și Mitropolit al Banatului, întronizarea făcându-se în 4 martie 1962, în Catedrala Mitropolitană din Timișoara de către patriarhul Justinian Marina și alți membri ai Sfântului Sinod. Încuvântarearostită cu acelprilej, ÎPS Nicolae mărturisea, „…În clipele acestea solemne fac juruință în fața lui Dumnezeu și a voastră de a nu precupeți nimic pentru împlinirea tuturor îndatoririlor ce-mi revin ca arhiereu, îndrumător și conducător al turmei duhovnicești ce mi s-a dat spre păstorire, așa încât să pot spune mereu, ca altădată Cel căruia ne închinăm: «pe cei ce mi i-a dat… astfel i-am păzit că n-a pierit niciunul dintre ei» (Ioan 17,12)”.1
În calitate de Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului și-a făcut cu prisosință datoria inclusiv în domeniul administrativ în eparhie, având, în acest sens, multiple inițiative. A fost nu numai un ierarh iscusit, ci și un cărturar erudit: a colaborat, frecvent, la opt publicații din țară și la alte multe din străinătate; a fondat revista Învierea; a colaborat la diverse emisiuni de radio și televiziune și a publicat sub semnătură proprie peste 20 de cărți extrem de valoroase (a tradus din limba greacă Scara raiului) și alte multe lucrări în volume colective. A fost inițiatorul colecției Comorile pustiei, ce apare în cadrul Editurii Anastasia. A coordonat, în 1992, apariția lucăriiOrtodoxia românească.
A avut o importanță contribuție în domeniul ecumenismului. În 1961 a participat la lucrările „Adunării Generale a Conferinței Creștine pentru Pace” cu sediul la Praga și la Simpozionul Internațional „Căutarea păcii dincolo de diferențe ideologice” (1980). O contribuție importantă a avut-o în cadrul „Asociației Internaționale de Studii Patristice”, organizație în care a funcționat între anii 1975-2012.
A devenit Doctor Honoris Causa în mai multe rânduri: Institutul Teologic
Protestant din Cluj (1978), Universitatea Aurel Vlaicu din Arad (2003), Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara (2003), Universitatea de Științe Agricole ale Banatului (2003) și Universitatea de Vest din Timișoara (2003).
Urmare a neostenitelor preocupări în plan științific, Mitropolitul Banatului, dr. Nicolae Corneanu a fost ales, în 1992, membru de onoare a Academiei Române.
În același an, devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost președinte de onoare a numeroase fundații și societăți. În decursul timpului i s-a conferit titlu de cetățean de onoare al municipiilor Timișoara, Lugoj și Caransebeș. De asemenea, a fost onorat cu nenumărate premii și distincții, ne rezumăm la doar două. În 2000 i s-a conferit Ordinul Național pentru Merit în grad de Mare Cruce, conferit de președintele României, iar în 2008 a primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I Ordinul Crucea Casei Regale a României.
Daniela Florian / UZPR