◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Criza interioară

Din cauza unor crize interioare sau, mai bine zis, a unor traume sufletești, pe care nu pot să le înfrunte, unii oameni hotărăsc singuri clipa când să plece-n lumea de dincolo.

Sigur că biserica noastră condamnă acest gest, fiind considerat unul dintre cele mai grele păcate. Iar o astfel de decizie se spune că nu poate fi iertată nici de Dumnezeu. Așa cum și Iuda a fost apostol, dar acest fapt nu l-a absolvit de chinurile iadului. Iar aceștia care trec benevol în lumea umbrelor sunt înmormântați, de obicei, într-un loc îndepărtat al cimitirului sau chiar în afara lui. Iar vocile unor preoți spun că ei n-ar trebui să aibă nici cruce la mormânt, pentru că nu și-au dus „crucea vieții” până la bun sfârșit. Dar așa cum ne grăbim întotdeauna să judecăm, de multe ori îi condamnăm pe acești oameni fără însă a cunoaște unde-i adevărul. Pentru că au existat destule cazuri de-a lungul istoriei când așa-zișii sinucigași au fost, de fapt, „ajutați” să se sinucidă.

Așa cum s-a întâmplat și în cazurile scriitorilor ruși Serghei Esenin și Vladimir Maiakovski sau al Nadejdei Allilueva, a doua soție a lui Stalin, al filozofilor Seneca, Socrate etc. Și despre Mădălina Manole se vorbește că nu și-a luat singură viața, dar i s-ar fi înscenat și ei sinuciderea. Iar toate aceste cazuri ar putea fi comparate într-un fel și cu cel de la Ciornobâl. Se spune că imediat după explozie s-au „sinucis” directorul centralei, vicedirectorul și șeful de șantier. Și doar secretarul de partid nu s-a sinucis, pentru că… n-a fost găsit acasă.

Iată că acești oameni suferă într-un fel și după moarte. Pentru că lumea, considerând că și-au luat viața, nu le mai pune cruce la mormânt.

Și sunt sigură că Dumnezeu le face-n cer dreptate, dar pe pământ rămân ca niște condamnați. Iar Sfântul Timotei ne avertizează în acest sens: „Cu privire la sinucigași, clericii trebuie să se lămurească dacă s-au sinucis cu adevărat ieșiți din minți (adică n-au avut intenția). Deci clericul trebuie să cerceteze cu băgare de seamă, ca să nu cadă în osândă!”

Aceste cazuri trebuie cercetate amănunțit de oamenii legii, iar acolo unde se face dovada că omul s-a sinucis, să se lucreze după legea bisericii, iar acolo unde i s-a înscenat sinuciderea, să i se facă dreptate!

Doina DABIJA / UZPR 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *