… Și a trecut un an de la plecare… Cu acest prilej, în perioada 25 – 29 ianuarie 2021, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin, va realiza o expoziție de carte In memoriam Constantin Gruescu.
„…Florile din grădina mea sunt curate ca și transparența cuarțului de la Dognecea, serioase ca ametistul de la Ocna de Fier, împurpurate de modestie ca realgarul de la Moldova Nouă, vesele ca malahitul de la Petru și Pavel și gingașe chiar în sobrietatea granaților negri melaniți de la bătrâna carieră juliana…”
Ne amintim cu atâta drag vorbele înțeleptului Constantin Gruescu, nea Costică al nostru, colecționarul de la Ocna de Fier, de la care plecare „în lumea cea fără de dor” a trecut un an, lăsând în urmă amintiri alese, precum și îndemnul pentru generațiile viitoare „întru păstrarea bogățiilor nestemate moștenite, întru continua cercetare a adâncurilor pentru ca și alte comori să iasă la lumină, spre mândria și bucuria ochilor noștri, ale fiilor și nepoților acestui pământ românesc.”
Constantin Gruescu, tehnician miner de profesie și renumit colecționar mineralog de la Ocna de Fier, s-a născut în 12 aprilie 1924 la Docnecea și s-a stins în 22 ianuarie 2020 la Ocna de Fier, județul Caraș-Severin.
După căsătoria cu tanti Mia – cea care i-a fost alături zeci de ani iubindu-l și sprijinindu-l până în anul 2016 când s-a stins din viață – s-a mutat la Ocna de Fier unde, din 1945 colecționează eșantioane minerale, iar în 1950 a încropit un muzeu de mineralogie estetică a fierului, muzeu care astăzi este recunoscut la nivel internaţional. Colecţia lui Constantin Gruescu numără peste 2000 de exponate, cristale şi minerale de valoare, unele fără egal pe plan mondial.
Nea Costică a fost un autodidact. A absolvit şapte clase şi trei cursuri de specializare, dar a studiat numeroase tratate de mineralogie româneşti şi străine. Profesia de bază: controlor tehnic în siderurgie şi minerit. Deţine nenumărate titluri şi distincţii de mare onoare şi apreciere a muncii şi pasiunii sale. A donat din colecţia sa minerale pentru multe muzee din ţară şi străinătate: Brăila, Constanța, Caransebeș, Galați, Iași, Reșița, Timișoara, Caen – Franța. În prezent, la Bocşa se lucrează la amenajarea unui spaţiu dedicat mineralelor lui Constantin Gruiescu cu intenţia de a se înfiinţa un muzeu de specialitate care să-i poarte numele.
Din anul 2004 Constantin Gruescu este Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, iar din 2006 deține titlul de Cetățean de Onoare al orașului Bocșa. De-a lungul vieții lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință: din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, a fost ales Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).
A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației
Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale „Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie.
Pasionat de scris, Constantin Gruescu are lucrări de profil publicate în România, Ungaria, Austria; dar a fost și un mare iubitor de muzică, de poezie, de artă, apropiindu-se de importanți scriitori și artiști plastici, reușind să adune în ”Casa Binelui” de la Ocna de Fier și o importantă colecție artă (pictură, sculptură etc.), precum și o bibliotecă impresionantă.
Ca pasionat de muzică, avea un glas frumos, o voce bună și, fiind un creștin ortodox practicant, adesea îl găseam cântând în strana Bisericii din Ocna de Fier.
De asemenea, a fost un pasionat al condeiului, a cochetat și cu poezia, multe dintre creațiile sale găsinde-se în pagini de revistă sau carte. Prima poezie publicată a fost cea dedicată lui tanti Mia și apărută în revista „Vasiova” a lui Tata Oancea în 1943
Volume la care Constantin Gruescu este fie autor, fie coautor, fie personaj principal, fie povestitor, nu sunt multe, dar cele existente sunt deosebit de frumoase și importante: L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik. Timişoara. ArtPres. 2004; Nestemate ale Banatului Montan. Reşiţa. Banatul Montan. 2005; Sânziene (versuri). Reşiţa. Casa Revoluţiei. 2005; Florile din grădina mea…Les fleurs de mon jardin.… DCCPCN Caraş-Severin. 2006 și cea de-a II-a ediție în 2008; Lumina din adâncuri. Fabuloasa viaţă a lui Constantin Gruescu. (coautor). Deva. EMIA. 2006; Cu focul inimii stingând flăcări vrăjmaşe: amintirile unui fost pompier militar. Reşiţa. Neutrino. 2007.
Referinţe despre Constantin Gruescu și Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului: Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma. Reşiţa. 1976; La paradisul mineral Gruescu/ Nicolae Sârbu. Reşiţa. Timpul. 2001; Crucea lumii/ Rodica Mihu. Reşiţa. Modus P.H. 2006; Stânci şi minerale în istoria Banatului montan. Muzeul de mineralogie estetică „Constantin Gruescu”/ Nadia Potoceanu manager proiect implementat de Fundaţia Activity; Cărăşeni de neuitat XII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2011; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Bocșa: Viziuni=Bokschan: Visionen/coordonatori și prefață Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla. Reșița: ”Banatul Montan”, 2014.
În 22 ianuarie 2020 s-a stins o legendă a Banatului, lăsând în urmă o minunată colecție de minerale, mult mai săracă acum, fără custode; lăsând în urmă cărți și tablouri; lăsând în urmă vise. Multe, prea multe vise! Lăsând în urmă pagini despre ce a însemnat omul și colecționarul Constantin Gruiescu și Muzeul lui numit „Casa Binelui”. Pagini întregi de gânduri ale diverșilor vizitatori, personalități sau oameni simpli, cu toții iubitori de frumos, chemați de strălucirea florilor de mină. Dar și de bunătatea lui nea Costică. Cine l-a cunoscut pe Constantin Gruescu nu avea cum să nu-l placă sau să nu-l țină minte! Impresiona prin bunătate, prin calm, prin căldura vocii și prin dragostea cu care vorbea despre florile sale. Era un bărbat frumos, frumusețe păstrată și la bătrânețe, menținută, probabil, de tinerețea sufletului, dar și de energiile care l-au înconjurat toată viața.
Nu-l putem evoca pe Constantin Gruescu și să nu amintim despre descoperirea sa, despre macla coaxială a cuarțului cu concreșteri radiale, crucea triplă creștină, tripla maclare a cuarțului, un mineral de categoria 4X, un mineral de o perfecțiune absolută, cu aspect tridimensional, spațial, neatins de un alt mineral, unicat cunoscut pretutindeni în lume ca „Macla Gruescu”.
Este imaginea care deschide prima carte dedicată lui Constantin Gruescu și Muzeului său, volumul sugestiv intitulat „La Paradisul Mineral Gruescu” semnat de scriitorul Nicolae Sârbu, o carte care se vrea, potrivit autorului „o recunoaștere, o invitație și o provocare la meditație. O contribuție modestă la valorizarea, printr-o mai bună cunoaștere, a unei adevărate comori minerale. Un punct de reper și un ghid de folos pentru atunci când vă doriți să savurați frumosul natural, în starea lui cea mai cuprinzătoare și mai pură”. O „carte-poem-reportaj-album” după cum o numește criticul Ada D. Cruceanu, ”…un dramatic memento, ea invertariază nume sonore – din țară și din afara acesteia – care au trecut pragul Casei de la numărul 113 din satul bănățean, au admirat Colecția mineralogică Gruiescu, au studiat-o – ca atare, au ”exploatat-o” în folos științific, desigur – ca, până la acest moment, muzeul-centru de studii să fie, în fapt, încremenit în proiect!”
Proiecte și vise pe care Constantin Gruescu, părăsind această lume, le-a lăsat urmașilor… Le-a lăsat celor care, într-un fel sau altul, vor duce mai departe amintirea Muzeului de Mineralogie Estetică de la Ocna de Fier aflat în Casa Binelui de la numărul 113.
Ni-l vom aminti întotdeauna cu drag pe nea Costică! Dumnezeu să-l odihnească și veșnică fie-i memoria!
GABRIELA ȘERBAN