default-logo

Poetul creștin Eugen Dorcescu, octogenar

Vineri, 22 martie a.c., poetul, prozatorul, eseistul și criticul literar Eugen Dorcescu a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani.
Momentul aniversar, de o simplitate înălțătoare, a debutat cu o emoționantă rugăciune de mulțumire oficiată de către părinții protopopi Zaharia Pereș și Ioan Bude, împreună cu semnatarul acestor rânduri, în biserica parohiei Timișoara Dacia.
Intelectual creștin, preocupat de probleme existențiale, Eugen Dorcescu își trăiește viața în comuniune cu Dumnezeu, Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, izvorul din care soarbe, cu nesaț, „apa cea vie” și o transpune apoi în prețioasa și nepieritoarea sa creație.
De aceea, la sărbătorirea celor opt decenii de viață dăruite de Părintele ceresc, POETUL nu putea fi decât în biserica unde s-a cununat, pentru a-L preamări pe Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute și a-I mulțumi pentru toți talanții de care L-a învrednicit și pe care nu i-a risipit, ci i-a înmulțit pentru sine, pentru familie, pentru societate, țară și neam, precum și pentru marea familie a literaturii române.
M-a impresionat profund gestul poetului creștin Eugen Dorcescu de a-și aduce ofranda de mulțumire din potirul inimii sale la altarul bisericii și, în acele clipe binecuvântate, gândul meu a zburat spre Ierusalimul de acum 2000 de ani.
Domnul nostru Iisus Hristos, cu sfânta Sa Maică și cu dreptul Iosif, au pornit din frumoasa Galilee, cu prilejul marii sărbători a Paștilor iudaice, cum era rânduiala vremii, ca să se închine la templul din Ierusalim. La încheierea sărbătorii, Maria Fecioara, dreptul Iosif și ceilalți pelerini din Nazaret au plecat pe drumul de întoarcere, gândindu-se că Iisus, Pruncul de 12 ani „este în ceata călătorilor de drum”. Observându-I, însă, lipsa, s-au întors să-L caute și, după trei zile, L-au aflat în Casa Domnului, „în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i”.
Tulburată și îngrijorată de cele întâmplate, Sfânta Sa Maică I-a spus cu reproș: „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, „tatăl tău și eu Te-am căutat îngrijorați”. Răspunsul Pruncului de 12 ani este cu adevărat minunat: „De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuia să fiu?” (Luca 2, 41-49).
„În cele ale Tatălui ceresc” și-a dorit poetul, prozatorul, eseistul și traducătorul Eugen Dorcescu să-și aniverseze ziua de naștere. De altfel, nici nu se putea altfel. Un om credincios, un artist, scriitor, medic ori om de știință este conectat permanent la realitățile spirituale, străduindu-se să armonizeze știința cu credința, cultura cu spiritualitatea și viața sa cu principiile credinței și ale moralei evanghelice. Iar Eugen Dorcescu face parte din rândul acestor oameni luminați, în viața cărora credința ocupă un loc primordial.
POETUL Dorcescu, înveșmântat mereu în hlamida frumoaselor trăiri spirituale, a gândurilor și ideilor care-l frământă, arde zi și noapte pentru a le așterne pe hârtia albă ca și candela la icoană, până se termină uleiul.
Asemeni profeților din vechime, el știe însă că poezia este manifestarea Duhului și unde vorbește Duhul lui Dumnezeu, acolo se înfiripă poezia. De aceea, așezându-se la masa creației, ni-l imaginăm invocând ajutorul lui Dumnezeu, precum Samuel de odinioară: „Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă!”.
Fire nobilă, sensibilă, de factură enciclopedică, „cu vocație de poet metafizic”, Eugen Dorcescu a creat o operă monumentală, studiată deja în „școala” creată de soția sa, doamna profesoară Mirela-Ioana Dorcescu. Familie de oameni truditori întru sporirea binelui și frumosului pe pământ, Mirela-Ioana și Eugen Dorcescu și-au transformat casa într-un veritabil laborator de creație literară și științifică, într-o tainiță spirituală din care înmuguresc și rodesc frumuseți literare, care poartă pecetea înaltei cugetări și a filosofiei curate, dar și a deplinei armonii, a luminii, păcii și a bucuriei inefabile.
Bisericii, al cărei fiu este, Eugen Dorcescu i-a dăruit o transpunere în versuri a trei din cărțile didactico-poetice ale Vechiului Testament: Psalmii în versuri (1993), Eclesiastul în versuri (1997), Pildele (Proverbele) în versuri (1998), incluse, împreună cu Rugăciunea regelui Manase, în antologia Biblice (2003, reeditată în 2021).
Prin aceste capodopere de o frumusețe literară și religioasă aparte, Eugen Dorcescu își înscrie numele în ceata oamenilor de cultură și a poeților de factură mistică, iubitori de scrierile sfinte nu doar pentru valoarea lor istorică și literară, ci mai ales pentru că ele cuprind cuvântul lui Dumnezeu, „Care rămâne în veac”.
Un om care-l iubește pe Dumnezeu, care citește Biblia cu evlavie transpune anumite cărți sfinte în versuri și se hrănește duhovnicește din aceste scrieri inspirate, este un om bun, curat sufletește, cucernic, cinstit, credincios, care are ceva de spus lumii și acest lucru este mai important decât orice.
Eugen Dorcescu este, indubitabil, un asemenea OM. Despre el s-a scris și se va scrie și mai mult de acum înainte. Opera sa valoroasă își așteaptă exegeții, cercetătorii și mai ales cititorii.
Eugen Dorcescu face parte, de asemenea, din rândul semenilor pe care dacă-i întâlnești pe cărările vieții, nu-i mai uiți niciodată. Sunt fericit, MAESTRE, că ne-am întâlnit și ne-am cunoscut.
Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască Harul și darurile Sale cele bogate, sănătate și putere, să Vă lumineze mintea și sufletul, „întru mulți și binecuvântați ani!”.

Preot dr. Ionel Popescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. Eugen Dorcescu Reply

    Mulțumind, cu emoție și recunoștință, atât Parintelui dr.IONEL POPESCU, precum și generosului site ce găzduiește minunatul său cuvânt aniversar, rog, respectuos și colegial, să se îndrepte o eroare: Vineri 18 martie, nu Vineri 22 martie. Ziua și anul nașterii mele sunt 18 martie 1942 și, la exact 80 de ani, Biserica mi-a împlinit dorința de a fi sărbătorit sub bolta ei.

  2. l.c. Reply

    MULȚI ANI, BINECUVÂNTAȚI!

Lasă un răspuns

*