300 de ani de la nașterea lui Samuel von Brukenthal (1721-1803): Prelegere ceremonială de Thomas Șindilariu în Ziua Digitală a Casei 2021

Judecătorul regal Leschkirch, Michael Breckner, la fel ca întregul saxon, se alăturase timpuriu și hotărât cu noii conducători ai Principatului Transilvaniei din Casa Habsburgului. Când s-au făcut ultimele încercări de a restabili fosta independență a principatului și de a îndepărta stăpânirea habsburgilor, Michael Breckner a fost luat prizonier lângă Leschkirch. Evadarea din ea a reușit cu ajutorul unui român din Leschkirch din Niedergasse – „Scoală, Breckner” (Ridică-te, Breckner!) A fost motto-ul în ziua evadării și a devenit un cuvânt de uz casnic în familie de generații. Această perioadă de incertitudine și raiduri permanente a căzut în memoria sașilor transilvăneni drept „Kuruzenzeit” și există amintiri despre aceasta în multe locuri. Groaza s-a încheiat în 1711, Așadar, cu zece ani înainte, Samuel, ca fiul cel mai mic al judecătorului regal, a văzut lumina zilei – ca un copil de o nouă eră, ca să spunem așa, dar – cuvânt cheie „Scoală, Breckner” – știa încă despre mizeria trecutului , pentru care noua prosperitate nu a putut fi luată ca atare a fost. Loialitatea tatălui său față de monarh a adus familia nobilimii în 1724 de către împăratul Carol al VI-lea. De atunci au purtat titlul de „von Brukenthal”.

Formarea solidă și crearea de rețele extinse sunt baza succesului

Un nobil atunci! Cum se potrivește acest lucru cu autonomia transilvană-saxonă bazată pe egalitatea juridică în Transilvania istorică? Georg Scherg și-a rezumat conținutul atât de bine în titlul cărții „De când nu există stăpân și nici slugă”. Brukenthalii nu au fost singurii sași cu titlu de nobilime, ar trebui menționați aici rudele materne din familia Conrad von Heydendorff și mulți alții. 

Lucrul extraordinar despre sașii cu titlul de nobilime era că noua clasă nu le aducea nimic în afară de prestigiul social, cel puțin nu pe pământul regal. Dacă le-a fost posibil din punct de vedere financiar, unii, cum ar fi Brukenthalii, au achiziționat bunuri pe pământ județean, precum Untermühlendorf / Sambăta de Jos. Pe Königsboden, familiile săsești cu titlul de nobilime plăteau impozite ca orice cetățean normal, de care nobilimea era în general scutită. Cu toate acestea, mai ales în secolul al XVIII-lea, titlul de nobilime era o condiție prealabilă pentru a putea intra în contact cu cele mai înalte birouri administrative ale Imperiului Habsburgic. În consecință, titlul de nobilime a fost un rău necesar și s-a răspândit printre rândurile moșiei de stat transilvană-saxonă bazate pe patriciatul urban anterior. pentru a ajunge chiar la masa unde s-au luat deciziile. Accesul la masa de negocieri este încă principiul de bază al reprezentării noastre politice comune în prezent.

Din registrele fiscale anuale ale lui Freck și Hermannstadt, care au fost păstrate în arhivele statului din secolul al XVIII-lea într-o consistență considerabilă pentru aproape fiecare loc săsesc, fermă cu fermă, proprietar cu proprietar, se poate observa că Brukenthal nu se bucura de niciun avantaj fiscal , ci mai degrabă a fost unul dintre cei mai mari contribuabili – el a plătit un impresionant 93 de florini (florini) în Sibiu în 1790/91.