Era vara anului 1986, când întorcându-mă de la locul de joacă, am alergat spre tata şi l-am rugat să-mi noteze o poezie nouă, care suna în felul următor: „Unde te-ntorci, numai porci!” A aşternut cuvintele pe hârtie, dar m-a rugat în acelaşi timp să-i explic pe cine numesc: „porci”. „Cum, nu ştii?, i-am răspuns. Pe toţi ruşii care trăiesc în ţara noastră şi nu ne învaţă limba!”
Fiind mulţumit de răspunsul meu, le-a povestit această întâmplare mai multor prieteni, inclusiv lui Adrian Păunescu, care a reacţionat: „Genial. O publicăm!” Şi-n felul acesta am debutat pe prima pagină a revistei „Flacăra”, la vârsta de 5 ani. Exemplar pe care îl păstrez şi astăzi.
Dar, despre marele A. Păunescu, mă leagă mai multe amintiri. Acesta fiind nu doar un bun prieten cu N. Dabija, Gr. Vieru şi Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, dar şi al întregii Basarabii.
De câte ori însă mă gândesc la el, în minte îmi vin secvenţe de la Marea Adunare Naţională, de la teatrul de vară, unde cântam: „Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească: Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”
Îmi amintesc de emisiunile lui de la „Antena 1”, de unde nu lipsea Basarabia şi despre toate întâlnirile noastre din casa lui, unde ne recita poeme ori vorbea cu durere despre neamul nostru românesc, până după miezul nopţii.
Iar astăzi, când comuniştii încă mai visează să facă din R. Moldova un rai al lor şi trădătorii de neam s-au tot înmulţit, pregătiţi să te vândă fără nicio remuşcare, îmi este din ce în ce mai dor de acei care şi-au iubit ţara cu adevărat şi au fost în stare să şi moară pentru ea, iar unul dintre ei este A. Păunescu, poetul care continuă să recite şi astăzi în ceruri: „Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească: Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”.
Să facem linişte şi să-l auzim!
Doina DABIJA / UZPR Chișinău