default-logo

Laurențiu Bădicioiu a lansat volumul ,,Repere ale comicului românesc în revistele satirico-umoristice din perioada interbelică”

Pe 17.08.2022, la Biblioteca județeană,,Nicolae Iorga”, sala ,,Unirea”, dl. profesor de limba și literatura română Laurențiu Bădicioiu a lansat cartea ,,Repere ale comicului românesc în revistele satirico-umoristice din perioada interbelică”, avându-l drept invitat de onoare pe dl. conferențiar universitar, profesor la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, critic literar Daniel Cristea-Enache.
Dna. director a bibliotecii, Mihaela Radu, a prezentat cartea, iar Laurențiu Bădicioiu a precizat că a lucrat la carte trei ani. A menționat că românii au găsit în  râs unealta de apărare, au făcut haz de necaz, râsul a fost supapa pentru supraviețuire. A amintit de faptul că odată ce e scrisă, cartea nu mai aparține autorului, aparține mulţimii, a oferit imagini care conțineau mult sintetizat traseul dl. conferențiar, critic literar Daniel Cristea Enache, apoi frânturi din carte, pe care le-a comentat, imagini din reviste interbelice, antebelice. A menționat că a realizat prezentarea power point la sugestia soției, a adresat mulțumiri invitaților, d-lui Alexandru Cristian Minea, prof universitar, d-lui director Victor Minea, d-lui Alexandru Popa, d-lui Cristian Diaconescu Editurii ,,CD Press”, familiei.
Prezentarea a oferit o imagine de ansamblu a conținutului, structurării volumului, s-au vizionat imagini din revistele interbelice ,,Furnica”, ,,Hiena”, ,,,Zeflemeaua”, reviste satirico umoristice, ,,Aghiuță”, ,,Claponul”, ,,Moftul”, ,,Nichipercea”, ,,Cucu”, ,,Epigrama”, ,,Mița Biciclista”, ,,Camuflaj”, ,,Culegere de caricaturi”, ,,Pardon”, ,,Ariciul”.
A comunicat despre cum, de ce, când se râdea în perioada interbelică, traseul a fost extins până în secolul XIX, comparativ cu timpul în care trăim, a menționat că nișa a fost revista ,,Furnica”, că a cercetat lingvistic aparițiile pentru anumite categorii, temele fiind actuale încă.A observat de ce râd românii: literații din motive de igienă, temperament, a amintit de Neculce, Cantemir, a precizat că unii au râs mai greoi, alții mai zglobiu, concluzia fiind că azi râdem de lucruri superficiale, preferăm divertismentul, veselia, mica vâlvă, suntem atrași în continuare de derizoriu, umorul nu transcende țării, e o categorie, zonă ce nu depășește mentalitatea națională. A amintit de fragmentul din comedia ,,O scrisoare pierdută”, de discuția din actul I dintre Tipătescu și Pristanda  privind steagurile furate, făcând observația că nemții nu au râs la acest fragment. A înaintat ideea că râsul e o provocare a inteligenței, că e important să râzi potrivit momentului. A menționat că a tratat procedeele comicului, umorul, ironia, speciile literare, pamfletul, epigrama, aceasta fiind apreciată ca punct maxim al umorului.
Dl. Daniel Cristea Enache a mulțumit pentru prezentare, a precizat că a participat de-a lungul vremii la diverse evenimente editoriale, că, în general, criticul literar asistă la sarabande ale lansărilor, la Gaudeamus, Bookfest, unde intelectualii de calibru muncesc, dedică timp, energie. A introdus auditoriul în lumea criticului literar, oferind o imagine despre cartea dlui. Laurențiu Bădicioiu, aceasta fiind și teza sa de doctorat. A subliniat faptul că se creează o lume care ne aparține, autorul o reînvie, având capacitatea de a ne proiecta în vechime, în necunoscut, de a o face vie, actuală,  devenind chiar perenă. A menționat că volumul cuprinde 336 pagini, că are format mare, a făcut aprecieri la adresa autorului și a editurii din Bucureşti, traducând efortul de a explora acest univers în toate articulațiile sale, de a face un tip de analiză, nu doar pe vector estetic. A menționat că istoricul literar trece dincolo de judecata estetică, urmărește interdisciplinar un domeniu foarte vast, explorează fin unghiuri multiple, din acest material, subiect de cercetare rezultând o carte, referință bibliografică pentru alți cercetători. A precizat că autorul are competențe multiple, să fie un istoric al mentalităților, un istoric în planul antropologiei, sociologiei, istoriografiei, ce reface contextul social, politic, istoric, își pune însușirile în valoare pe fiecare pagină, ea având o densitate factuală, interpretativă, deschidere în diferite direcții, plimbându-ne pe axa temporală, ajungând până la epoca new media, Facebook,  mutându-se de la un domeniu la altul. A prezentat-o drept o carte foarte serioasă despre comic, umor, amintind de duhul lui Ștefan Cazimir, unul dintre cei mai serioși analiști ai comicului lui I.L. Caragiale. A precizat că Laurențiu Bădicioiu e mereu în căutare, că acestuia îi place să înțeleagă lucruri complicate, ajunge până la a face un sondaj pe Facebook cu 111 oameni din categorii sociale diferite, încercând să descopere ce e pentru fiecare umorul, comicul. Oamenii cu profesiuni diferite: diplomat, scriitor, bioenergetician, elev, ziarist, caricaturist, secretar, pilot, informatician, bucătar, topograf, detectiv particular, controlor de tren, au oferit răspunsuri, conducându-l spre concluzia că umorul e un subiect care interesează pe toată lumea.Vorbind despre munca sa, a afirmat că a traversat 368 de publicații satirice. A făcut diferite statistici, semnificative nu numai despre configurarea domeniului,ci și a societății. Am aflat că cele mai multe gazete umoristice erau la București, pe locul  2 si 3, la Brăila, Iași, Ploieștiul fiind pe locul 5. A dedicat spațiu revistei,, Furnica”, un fel de centru de greutate, o gazetă foarte longevivă, de aproape 30 de ani. A făcut un inventar lexical tematic, urmărind recurențele, de câte ori apăreau texte cu subiecte precum regele, economia, bugetul, constituția, ele fiind ingredientele ce formau aerul vremii. El a ajuns la niște concluzii ce ar putea fi dramatice, a refăcut harta, structura epocii, observând decalajul dintre occident și spațiul românesc, presa.A amintit că Nicolae Iorga îi numea ,,ghidușari” pe cei care se ocupau cu epigrama, caricatura, o pondere aparte având în lucrare spațiul dedicat epigramei.A oferit citate cum ar fi cea a lui Macedonski la adresa lui Eminescu, pentru această epigramă acesta părăsind țara. A amintit de faptul că toată presa l-a condamnat, că a fost o epigramă bumerang, cu intenţie denigratoare. Dl. Daniel Cristea-Enache a oferit și alte exemple de epigrame prezente în carte, oferind detalii despre contextul literar social, polemicile vremurilor evocate. A prezentat coperțile cărții, perioadele culturale și umorul în fiecare dintre acestea, cenzura în perioada celor din regimul totalitar, cărora nu le plac cei care râd, umorul fiind expresia unei libertăți de gândire. A mulțumit pentru răbdare, atenție, l-a felicitat pe autor.
Dl. Nicu Drăgulin a interpretat texte din Caragiale, George Coșbuc, dl.Dan Culicovschi a recitat epigrama creată pe loc, inspirat de cele auzite,, La lansare am venit /și nu a fost în zadar/pentru că am descoperit /că am fost un ghidușar”.
Evenimentul a fost unul de promovare a valorilor românești, s-a subliniat ce e specific românului, că atunci când i-a fost mai greu, acesta a râs, făcându-se referire la atitudinea pseudo veselă, s-a vorbit despre râsul ca atitudine, comunicare, ce determină un răspuns în mintea celui care citește, s-a vorbit de râsul nu ca lașitate, ci ca diplomație când adversarul e mai puternic, umorul ce dovedește o bună cunoaștere a lumii.

Iulia Dragomir

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*