default-logo

„Măruţ, Mărgăritar”, colindul sfânt şi bun

Fiecare anotimp are obiceiuri agrare, dar şi culturale specifice. Fastul repertorial se reface în fiecare anotimp în funcţie de vatra cultural-regională.

Corindatul la Macea este un obicei vechi, străbun şi îndătinat la Macea. Printre primii corindători, de peste 50-60 de ani, îi amintim: Tolan Traian, Cazan Petru. Mercea Ioan, Şiclovan Ilie, Creţu Gheorghe. Viorel a lu Bou era dus ca şi Guda cu sacul!

Corindatul începea în Ajun, şi se pornea de la un capăt al satului. Cu banda şi cu sania, dacă vremea nu era prielnică. Feciorii colindau, fetele aşteptau acasă, ca să-şi poată dovedi puritatea, sufletul neîntinat şi bucuria primirii colindătorilor.

Gospodarii îi serveau pe feciori cu bucate special pregătite pentru această ocazie: plăcintă crocne, cârnaţi, cărdăboşi.

Puică neagră

Bagă-n sac

Scoală gazdă

Dă-mi colac

Nu-mi da mic

Că mi-i frig

Ci-mi dă mare

Să fug tare

Ca rotiţa plugului

Umple straiţa pruncului

Să se ducă trudii lui.

***

Pentru cârnaţ, nu ne-am duce

Fie, clisa-afumată

Şi de voie bună, dată

Sângerete, o părete

Cărdăboşi, ne vin-n minte

De-acum, până-n vecie

Gazde, şi chişcă să fie

Mărirea Domnului să fie.

***

Să fii gazdă sănătoasă

Să plăteşti corinda noastră

C-on colac ghi grâu curat

Cu vin roşu, străcurat.

***

Găzdăriţă, cu minchie

Dă-mi şi-un păhar, ghi răchie

Găzdăriţă cu cheptari

Dă-mi şi mie, o doi, bani

Găzdăriţă cu papuci

Umple-ne straiţa ghe nuci

C-aşe le place, la prunci

***

Unde meri, tu, furnicuță?

Eu mă duc, la păduriţă

Ce să faci, la păduriţă?

Să îmi cot un butucaş

Să îmi fac un vălăuaş

Ce să faci, cu vălăuaşu?

Să îngraşi on purcelaşi

Ce să faci cu purcelaşu

Să îl taiu pă Crăciunu.

***

Când pământu s-o făcut

Şi Ceriu s-o ridicat

Doamne, mândru l-a-mbrăcat

Tăt cu stele mărunţele

Şi cu Luna pântre ele

Şi o scară-i tăt ghi ceară

Ingerii pă ea coboară.

Pomii de Crăciun, sunt de obicei brazii. Acele lor verzi, iarna sugerează nemurirea. Aducerea de copaci verzi în casă în miezul iernii era un lucru obişnuit în culturile pre-creştine europene. Acum sunt ţinuţi de la Crăciun până la Bobotează. (cf. Rowena şi Huppert Shephad, 1000 de simboluri, București, edit. Aqvila, p. 326).

În ceea ce priveşte tradiţiile comunităţilor maghiare sau germane de la Macea, putem afirma că existau obiceiuri comune cu românii. Se mergea cu colindatul, dar la maghiari era cu Betleemul. Pomul de Crăciun era împodobit de seara, cu bomboane fondante făcute în casă, cu nuci şi mere înfăşurate în staniol sau vopsite cu siclu şi ornat cu ghirlande de hârtie.

Tăierea porcului: era la fel, doar că se consuma şi sângerete, iar tocana se servea cu smântână. La culesul strugurilor, acesta se termina cu Surechi-bal, iar lăsarea postului, cu Farsang.

Müler Cornel Valer îşi aminteşte: „Moş Nicolae era cel din ghetuţe strălucitoare … de te vedeai în ele … aducea daruri, iar celor din casă, ceapă, cartofi, usturoi. Bradul era argintiu şi se despodobea de Paşti. Ambalajul din staniol al bomboanelor nu se arunca. La colindat mergea singur doar la neamuri iar bănuţii se foloseau pentru acele vremuri la cumpărat cele trebuincioase – hăinuţe, jucării etc. ca o recompensă a glasului de clopoţel moştenit de la mama. Desigur, sunt amintiri de la colindat mai ales că, după ce a colindat singur, s-a mai dus şi cu Steaua, fiind recunoscut ca un bun cântăreţ şi bun strângăreţ de bănuţi.

Cu siguranţă, iarna rămâne cel mai bogat şi plin de farmec anotimp de peste an. Adevărate spectacole, pline de magie se-ntorn în faţa noastră, laic sau creştin, despre facerea pământului, a cerului, cosmogonia lor trecând prin forme cromatice, gestuale sau vestimentare, deosebit de pitoreşti. Nu cunoaştem forma colindatului sub vraja unei măşti oarecare. Aspectul de petrecere de după colindat ţine, probabil, de perioada postului. Jocul nu era organizat, ci spontan, dar de mare virtuozitate şi încărcătură. Această manifestare ad-hoc este una a bucuriei şi nu era decât animare a cetelor de colindători. Aspectul spectacular epic care stă la baza arhitecturală a colindelor îl putem căuta doar în varianta din străbuni.

 

Florica R. CÂNDEA / UZPR Arad

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.