◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Cartea Morților, descântece, nemurire și viața de apoi

Cartea Morților este considerată Biblia egiptenilor antici. În anul 1842, egiptologul Karl Richard Lepsius publică texte din mai multe manuscrise pe care le-a numit Cartea Morților. Textele datează din perioada 1570-1070 î.Hr.

Cartea Morților este numele modern dat unui vechi text funerar aparținând Egiptului Antic care a fost folosit de la începutul noului Imperiu (în jurul anului 1550 î.Hr.) până în jurul anului 50 î.Hr.

Cartea morților a fost unul dintre cele mai importante texte vechi din Egipt. Aceasta a fost mai mult de o carte, a fost o colecție de texte esoterice, cu ajutorul cărora sufletul putea pătrunde în lumea de apoi și putea să găsească lumina cât mai repede.

Cărțile egiptene erau prefabricate în ateliere funerare, cu spațiu liber pentru numele celui care urma să moară. Costul unei astfel de cărți era egal cu jumătate din salariul anual al unui muncitor. Cumpărarea unei cărți se făcea cu mult înainte de moartea unei persoane. Papirusul era atât de scump că depășea costul creației. În general, se punea accent pe imagini și nu pe calitatea scrisului.

Oamenii care au cunoscut nemurirea

Herodot considera că egiptenii au fost primii oameni care au vorbit de nemurirea sufletului. Această credință era o caracteristică esențială a vieții și religiei lor. Săpăturile arheologice au scos la iveală un imens cult al morților. Cultul soarelui și cultul morților erau preocupările lor esențiale.

Egiptenii își îngropau morții culcați pe o parte, în poziția numită chircită și având în preajma lor obiecte de lucru și provizii de mâncare și băutură. Exista credința că sufletul mortului pleacă din mormânt și își găsește o locuință mai plăcută.

Pentru că drumul era lung și plin de primejdii, s-au compus texte care călăuzeau morții în lunga călătorie către o altă lume. Cea mai răspândită credință despre moarte și ceea ce este dincolo de ea a fost cea osiriană.

Zeul Osiris a fost omorât de fratele său, Seth, și înviat prin puteri magice de soția sa, Isis. Astfel au apărut ritualurile înmormântării și ale mumificării. Prin acestea, mortul era transformat într-un Osiris, care învia și trăia viața veșnică.

Călătoria sufletului după moarte

Călătoria sufletului după moarte, avea ca țintă împărăția lui Osiris, câmpiile lui Iaru, unde sufletele duceau o viață fericită, servindu-l pe Osiris, marele zeu. Raiul egiptenilor antici era conceput ca o imensă câmpie precum cea a Nilului.

Lângă morminte, egiptenii puneau statui de pământ smălțuite pe care le numeau răspunzători și care ajutau defunctul la muncile grele din lumea de dincolo.

Cartea Morţilor

În tradiția egiptenilor antici exista credința de Judecata lui Osiris. Mortul era judecat moral de un tribunal format din 42 de membrii, în mijlocul căruia era Osiris. Erau 42 de judecători, după cele 42 de norme ale Egiptului.

Mortul era condus în sala de judecată de către Horus și Anubis. Cei doi cântăreau pe o balanță sufletul. Pe un taler era așezată inima mortului și pe celălalt o pană.

Un animal hidos, jumătate crocodil, jumătate hipopotam aşteptă rezultatul cântăririi. În cazul în care balanța nu rămânea fixă, animalul devora inima. În tot acest timp, sufletul mortului încerca să explice greșelile pe care le făcuse. Osiris decidea unde merge sufletul mortului. Într-o viață luminoasă sau în tenebre.

Cartea Morților, descântecele pronunțate de egipteni la moarte

Mai multe texte găsite în piramidele egiptene constituie nucleul a ceea ce egiptologii au numit Cartea Morților. Aceasta nu este o carte propriu-zisă, ci o adunare foarte eterogenă de descântece de pronunţat la moarte şi la înmormântare, apoi de imnuri adresate lui Ra sau lui Osiris, în fine de spovedanii a celui mort şi de sfaturi asupra modului în care va câştiga bunăvoinţa judecătorilor din lumea de apoi.

Extrase din aceste colecţii de texte au fost scrise pe papirus şi erau dispusă până în epoca romana în mormintele egiptenilor bogaţi. Însă numărul descântecelor variază de la un exemplar la altul al acestei colecţii constituind Cartea Morţilor.

Cea mai complexă aparţine epocii Ptolemeilor şi cuprinde circa 150 de descântece, împodobite cu desene colorate foarte artistic. Trebuie observat că pe lângă descântecele clasice, Cartea Morților mai cuprinde şi procedee magice să-l ajute pe cel care are nevoie pentru a străbate primejdioasă călătorie până în lumea de apoi.

Viața după moarte

De asemenea există şi texte prin care omul în viaţă trebuie să-şi ghideze viaţa, iar moralitatea pe care trebuie s-o urmeze pentru a ajunge în tărâmul celor fericiţi este înscrisă pe papirusuri. Pentru a fi nemuritor în împărăţia celor fericiţi şi a străbate în împărăţia zeului Ra, nu era suficient să ştii să pronunţi vrăji, rugăciuni, descântece sau să cunoşti formulele lor, ci era imperios obligatoriu să fi vieţuit conform adevărului şi dreptăţii” (Maat), conform regulilor de morală a existenţei drepte şi nepătate.

Mai mult, această viaţă era singura luată în considerare atunci când vine vorba despre judecată de apoi, dar rostirea cântecelor şi descântecelor avea un oarecare rol atunci când inima celui judecat era cântărită înaintea lui Osiris şi a tribunalului celor 42 de judecători.

De aceea în faţa acestui tribunal omul trebuia să facădeclaraţia de inocentă“, supranumită şispovedania negativă“, căci răposatul nu înşiră păcatele şi greşelile sale smerindu-se şi pocăindu-se că în spovedania creştină, ci neagă categoric că a comis cutare sau cutare păcat, nu se acuza pe sine ci se glorifică, se mândreşte.

Cartea Morţilor

Iată un descântec extras din Cartea Morților:

Formula pentru a putea bea apă în împărăţia morţilor, N (răposatul)

Să spună el: Marele potir ceresc se varsă pentru Osiris, firmamentul lichid al zeului Toth este deschis ca şi apa zeului Hapy. Fă ca să pot dispune de apă aşa cum membrele sale dispun de Seth. Sunt acela care străbate cerul, sunt leul lui Ra, sunt taurul. Am mâncat pulpa, am înghiţit piciorul (boului), am făcut înconjurul insulelor din câmpiile de papirus. Mi s-a dat veşnicie fără margini, sunt desigur acela care a primit ca moştenire eternitatea, cel căruia i s-a dat veşnicia.

Cartea Morților, un manuscris incredibil

Numele egiptean pentru această carte a fost rw nw prt m hrw. Traducerea acestui titlu este Cartea care va scoate lumina. Nu se știe motivul pentru care a fost numită Cartea Morților, dar în Egiptul Antic, acest manuscris, nu a fost niciodată asociat cu morții, ci cu drumul sufletelor spre lumină.

Cartea celor morți a fost o colecție de vrăji magice care au fost create pentru a ajuta o persoană moartă să treacă Duatul și să intre în viața de după moarte.

Pentru o perioadă de mai bine de 1000 de ani, această culegere de texte a fost folosită doar de preoții egipteni. Ei erau singurii care aveau dreptul să citească textele. Un alt lucru extrem de important este că aceste incantații trebuiau citite pe o anumită intonație pentru a avea efectul scontat.

În tot acest timp, unii oameni din vremurile demult apuse, și-au comandat propria lor carte. În acest fel, au apărut numeroase versiuni ale Cărții Morților, motiv pentru care originalul s-a pierdut.

Cartea Morților a  apărut pentru prima dată în orașul Teba. Potrivit istoricilor, prima carte a apărut la începutul celei de-a doua perioade intermediare, în jurul anului 1700 î.Hr.

Inițial, Cartea Morților a fost folosită de familiile regale, dar odată cu trecerea anilor, tot mai mulți oameni au avut acces la anumite texte din carte.

Potrivit egiptologilor, s-au descoperit circa 192 de vrăji. Se spune că textele magice erau mult mai multe la număr, dar se pare că acestea au dispărut pentru totdeauna.

Se crede că ultima utilizare a  acestei cărți a  fost în secolul I î.Hr., după care nu a mai fost folosită niciodată și s-a transformat, în zilele noastre, într-o carte oarecare.

Marea trecere, o lungă călătorie

Pentru a trece dincolo de Osiris, zeul tenebrelor, sufletul trebuie să parcurgă un anumit ritual, pentru a nu rămâne blocat în lumea întunericului. Ritualul presupunea și sacrificarea unui animal. Numai în aceste condiții, Osiris permitea trecerea către lumină, către regatul soarelui, patronat de Ra, zeul soarelui.

Cartea Morţilor

Patricia Pearson, jurnalist canadian, este autoarea unei cărți cu privire la viața de apoi. Cartea este scrisă ca urmare a morții tatălui și a surorii sale la un interval de 9 săptămâni.

Pearson susține că înainte cu 72 de ore înainte de deces, muribundul vorbește folosind metafore, privind zborul, trecerea, călătoria.

În etapa următoare, muribundul poartă discuții cu sufletele morților apropiați și se pregătește pentru marea trecere care trebuie să se finalizeze cu lumina.

La creștini, primul care a biruit moartea a fost Iisus. Sufletul trebuie să treacă prin cele 20 de vămi, a treia zi de la deces, și trebuie să dea socoteală pentru faptele sale. În a 14 a zi, are loc judecata supremă, iar după 40 de zile, Dumnezeu decide unde se termină călătoria, în lumină sau întuneric.

efemeride.ro

Un comentariu pentru “Cartea Morților, descântece, nemurire și viața de apoi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *