◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Meritocraţie mereu actuală

În anii de după război au poposit la noi în localitate nişte şefi din centrul raional.

Au adunat tot satul, cu mic, cu mare.

Unul dintre cei veniţi, cu pistolul bălăbănindu-i-se la şold, a întrebat:

– Oameni buni! Ian să ne spuneţi cine de la dumneavoastră din cătun e cel mai mare derbedeu, pute de leneş, beţivan fără pereche, e târâie-brâu, bătăuş şi aşa mai departe?

– Dar la ce v-ar trebui să ştiţi? l-a ispitit un bătrân.

–  Vrem să-l numim preşedinte de colhoz.

– Apoi cutare…, şi-a amintit un sătean de un trândav notoriu, hoţ de găini, care nu se mai trezea din beţie cu lunile.

– Să vină încoace! a poruncit şeful.

În faţa sătenilor a ieşit râsul satului, un pipernicit, cu urme de năsădituri pe chip şi cu haine murdare şi peticite.

– Eu sunt acela, a spus dânsul vajnic şi şi-a scos pumnii din buzunare.

– Uite ce-i, tovarăşe, eşti numit de azi preşedinte de colhoz.

– Şi ce trebuie să fac? s-a interesat el.

– Să faci colhoz.

– ‘Nţeles, a răspuns el milităreşte.

Pârlitul s-a dat mai aproape şi a vrut să-i pupe mâna celui cu pistol, cum o mai făcuse pe vremea regimului burghezo-moşieresc cu cei care se miluiau şi-i dădeau ceva de pomană – un bănuţ, un pumn de făină…

– Acum spune-le oamenilor ceva! l-a îndemnat unul dintre oaspeţi.

–   Ce să le spun? întrebă dânsul.

– Spune-le ce doreşti. Un îndemn la muncă, de pildă.

Şi atunci cel ales şi-a făcut vânt şi a prins să-şi ameninţe consătenii, rostind aproximativ următorul discurs:

– Să munciţi şi iar să munciţi! Că dacă n-o să munciţi, am să vă arăt eu, bolşevicilor!

„Bolşevic” era pentru dânsul (auzise cuvântul, dar nu prea ştia ce înseamnă) cea mai cumplită înjurătură.

Şocaţi de ce le-a fost dat să audă, trimişii din centrul raional le-au propus atunci sătenilor mei să mai spună un nume de potlogar, pe care l-au „popit” în locul celui care le-a fost preşedinte de colhoz doar cinci minute.

 Nicolae DABIJA

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *