Cel mai longeviv dirijor de cor din România, profesorul argeșean Moise Mitulescu, a părăsit această scenă, urmând să dirijeze Corul Îngerilor.
În vârstă de 91 de ani (pe care urma să-i împlinească pe 4 februarie), omul de cultură născut la Domneștii Argeșului, așezare situată între cele două foste capitale ale Țării Românești, Câmpulung și Curtea de Argeș, a lăsat bagheta jos. Dar o va avea alături și acolo sus, în Ceruri.
A fost condus pe ultimul drum de familie de cei doi fii, medici recunoscuți în capitală și mulți alți prieteni, duminică 22 ianuarie, pe una dintre aleile Cimitirului „Sf. Gheorghe” din orașul unde a trăit și a muncit o viață. Își va dormi somnul mai aproape de stadionul echipei F.C. Argeș, căreia i-a închinat cântecul „Hai, F.C. Argeș”, devenit ulterior imnul echipei, după câștigarea primului titlu de campioană a României, în anul 1972.
Despre omul și cariera acestei personalități se poate scrie mult. L-am cunoscut în peregrinările jurnalistice la diverse manifestări culturale din Argeș și Muscel. Am realizat interviuri și chiar transmisiuni în direct până de curând, pe frecvențele posturilor Radio România. Ultimul a fost la Radio România Antena Satelor, în urmă cu vreo patru ani. Avea o înțelepciune și o artă de a vorbi despre muzică și activitatea culturală cum nu credeam că e posibil la o asemene vârstă. Ardea pentru muzică, frumos, autentic, lucru făcut cu gust și de calitate. Dar eu nu știu decât o frântură din viața și activitatea celui de care scriu acum.
De-a lungul timpului a fost profesor, director, lector universitar, dirijor a numeroase formații corale, membru al Asociației Folcloriștilor argeșeni „Constantin Rădulescu Codin”, etnolog. A scris cărți și lucrări de specialitate.
Andrei Iliescu, dirijorul Orchestrei „Petru Ghenghea” îl elogia într-o lucrare și spunea că: „Un asemenea muzician reprezentativ pentru cultura argeșeană este profesorul Moise Mitulescu, un muzician a cărui contribuție majoră în cultura argeșeană rezidă atât în valoarea practică a activității sale de conducător de coruri, cât și din cea teoretică, cea desfășurată în plan jurnalistic sau cea de creator de lucrări muzicale de gen.
Maestrul Moise Mitulescu, aflat azi la o vârstă de aleasă senectute, trăiește cu mâhnire dispariția care amenință tradiția corală, căreia i-a închinat aproape șapte decenii de activitate, cu durerea unei înfrângeri personale, a năruirii unei construcții proprii, clădită cu dragoste și sacrificii.
S-a născut la 4 februarie 1932, într-o familie în care tatăl era preot, iubind dintr-un început, în modul cel mai natural, cântul vocal, expresie a vieții bucolice în care trăia întreaga familie, pe colinele Domneștilor dintre Curtea de Argeș și Câmpulung.
Adevărata dimensiune a pasiunii maestrului Moise Mitulescu pentru muzică o dă, fără îndoială, activitatea sa de dirijor de coruri, începută în 1949 – când a dirijat pentru prima dată Corul mixt al elevilor liceeni din Câmpulung – și care a continuat vreme de aproape 7 decenii. În întreaga sa activitate a condus 24 de ansambluri vocale din Zărnești-Brașov, Câmpulung, dar și din mari comune argeșene, Colibași, Leordeni sau Bogați; 15 dintre aceste coruri erau ale instituțiilor din municipiul Pitești. A fondat și dirijat coruri de toate structurile și dimensiunile: mixte – pe mai multe voci, coruri de voce – bărbătești sau feminine, școlare sau de copii, grupuri corale, multe dintre ele fiind pregătite, în paralel, în aceeași perioadă de timp. De-a lungul întregii sale activități a fost condus de dorința înaripată de a atrage spre muzică amatori din cele mai neașteptate locuri ale județului, alcătuind formații corale în funcție de bazinul de interpreți pe care îl avea la dispoziție.
Ca o pată de culoare, menționăm că maestrul este autorul cântecului Hai, FC Argeș, pe versuri de Tudor Diaconu, adoptat – în urma adjudecării concursului organizat în acel scop – ca imn al echipei de fotbal, după câștigarea campionatului de către aceasta în anul 1972, care a fost cântat pe stadionul din Trivale la meciul de deschidere a următoarei ediții de campionat.
Și astăzi, la nobila sa vârstă duce o viață civică activă ca președinte al Societății Profesorilor de Muzică și Desen din România, președinte al Cenaclului Muzicienilor Argeșeni George Stephănescu, membru fondator al Asociației Folcloriștilor Argeșeni Constantin Rădulescu-Codin”- adauga renumitul dirijor în urmă cu câțiva ani.
Ca recunoaștere a meritelor sale dovedite în domeniul culturii argeșene, este inclus în catalogul Fiii Argeșului, în Dicționarul de Personalități, vol. V, editat de Consiliul Județean Argeș și în Dicționarul Memoria muzicală argeșeană și musceleană, autor Lucreția Picui, 2018, menționări pe care le considerăm, cu umila noastră părere, semne firave de apreciere în fața realei sale valori și a apartenenței la pleiada marilor oameni argeșeni care au pus piatră peste piatră pentru a adăuga acestui spațiu și dimensiunea culturală, care i-a lipsit atâtea zeci de ani.
Exemplul de viață pusă în slujba muzicii al maestrului Moise Mitulescu și obstinația probată în cele aproape 9 decenii de viață întru înnobilarea propriei dimensiuni spirituale și a celor cu care s-a înconjurat, a cultivării dragostei pentru frumos, pentru artă trebuie să devină un reper între valorile care ne lipsesc astăzi, venerat și adus în conștiința publică și, mai ales, a elevilor și tinerilor în formare; niciodată nu este prea mult a aduce, cu orice ocazie care se ivește, tributul nostru de recunoștință celor care au scris istoria și cultura acestor locuri.
Respectarea tradiției și a celor care au pavat acest drum este un semn de sănătate a neamului, care va întreține speranța perenității și identității acestuia”, mai spunea Andrei Iliescu.
Constantin PAŞOL / UZPR