Yasuomi Sawa, membru al juriului de acordare a Premiului Mondial pentru Libertatea Presei UNESCO/Guillermo Cano: „Relatările de presă reale și verificate sunt mai importante decât articolele care stârnesc furia împotriva celor de altă părere”
Yasuomi Sawa este unul dintre cei patru noi membri ai juriului renumitului Premiu UNESCO/Guillermo Cano, singura distincție dedicată muncii jurnaliştilor din cadrul sistemului ONU. Juriul va analiza nominalizările și va decide cu privire la laureatul din acest an, care va fi anunțat în perioada 2-5 mai 2022, în preajma Zilei Mondiale a Libertății Presei, celebrată pe 3 mai.
În cadrul unui interviu, Sawa, profesor la Departamentul de Jurnalism al Universității Senshu, specialist în practica și principiile jurnalismului, care a lucrat timp de 30 de ani la Kyodo News, principala agenție de presă din Japonia, punctează câteva dintre reperele jurnalismului modern. „M-am implicat în jurnalismul de investigație pentru că am fost uimit de poveștile despre partea întunecată a Japoniei – profesori abuzivi, condițiile de muncă inumane ale femeilor din fabrică sau condamnări nejustificate dictate de justiția penală. Articolele din ziare care dezvăluiau corupția politicienilor m-au lămurit despre cum ar trebui să fie jurnalismul”.
Autor al volumului „Global Journalism: Backstories of cross-border investigative reporting”, Sawa punctează, citat de en.unesco.org, trei aspecte ale provocărilor care stau în fața jurnalismului contemporan: neîncrederea, amenințarea legală și hărțuirea cibernetică: „În era tehnologiei digitale, oamenii sunt inundați cu o varietate mai mare de informații prin intermediul rețelelor sociale. Unele știri ne lărgesc perspectivele și difuzează fapte pe care nu le știam, în timp ce alte tipuri de informații pot aduce atingere jurnalismului serios. Adevărul nefiltrat trebuie spus pe rețelele sociale mai degrabă decât jurnalismul părtinitor sau mesajele mass-media controlate”.
Un fenomen semnificativ este considerat de Sawa termenul de „știri false”, folosit adesea de politicieni pentru a evita jurnalismul critic. „O astfel de neîncredere publică poate fi generată prin acțiune în justiție invocându-se calomnia, încălcarea vieții private, devoalarea secretului de stat, tulburare socială sau spionaj. În cele din urmă, cea mai rea formă de a reduce la tăcere jurnaliştii este atacul fizic, iar hărţuirea cibernetică nu este mai puţin îngrijorătoare. În contextul democrației, relatările de presă reale și verificate, furnizate de surse independente, despre ce nu merge bine cu societate sunt mai importante decât teoriile politice și articolele care stârnesc furia împotriva celor de altă părere”, conchide Sawa.