◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Pe urmele lui Macedonski

DCF 1.0

A trecut ceva timp gândindu-mă, oare despre ce aș putea scrie în acest spațiu ce mă onorează.  M-am gândit la câțiva scriitori români, apoi la scriitorii ruși. Aș fi vrut totuși să mă opresc asupra poetului necuvintelor Nichita Stănescu, a sentimentalului Ion Minulescu ori a finului observator al pshihologiei umane, Fiodor Dostoievski, dar mi-am dat seama că, pe măsură ce scriam despre oricare dintre ei, eram nemulțumită de cuvintele ce parcă nu reușeau să surprindă metamorfoza poetului nepereche, iubirea, războiul sau pulberea de stele strecurată cu atâta iscusință de acești maeștri ai condeiului. M-am simțit nevrednică, măruntă și neputincioasă, când, într-o dimineață de ianuarie, după puține ore de somn, în timp ce încercam să deslușesc  înțelesul unor rânduri ce curgeau obișnuit pe computerul de acasă, privirea mi s-a oprit asupra unui mesaj primit de la Alex Ștefănescu. Era textul trimis pentru Literatorul. Primele rânduri m-au făcut să zâmbesc, apoi m-am relaxat și iar am zâmbit. Deodată am simțit cum îmi năvălește o lacrimă fierbinte pe obraz, am înghițit în sec și preț de o fracțiune de secundă gândul mi-a zburat… acasă. Însă cuvintele lui Alex Ștefănescu ce se așterneau în fața mea nu m-au lăsat să zăbovesc. Mi-au stârnit în adâncul sufletului bucurie, tristețe, regrete și, în final, admirație. Deoadată am realizat că marele critic literar Alex Ștefănescu a trimis Literatorului ce-a mai frumoasă și mai tainică poveste ce-ar fi putut-o scrie. O scurtă poveste a vieții sale, pe care mi-a încredințat-o mie, pentru ca eu să v-o ofer dumneavoastră.

Câteva zile mai târziu, am primit cu mare bucurie gândurile așternute de Corneliu Vlad, un gazetar de marcă și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Un fin analist al vremurilor noastre și al vremurilor înaintașilor noștri. Un maestru desăvârșit al gazetăriei române care n-a ezitat să fie corespondent în Războiul din Vietnam și Laos, apoi în Elveţia, Austria sau Germania, dar care a surprins în romanele sale fețele neștiute ale războailor lumii, ale problemor politice și sociale.

Rândurile autorilor de care am vorbit au darul de a stârni emoții, pasiuni și trăiri la care nu te aștepți în momentul în care începi să pătrunzi tainicele sensuri ale cuvintelor.

Astăzi, le mulțumesc că mi-au întins o mână pentru ca eu să vă pot oferi dumneavoastră bucuria de a citi și de a evada din cotidian. Literatorul este un mesager al iubitorilor de frumos, al celor care citesc și scriu cu plăcere. Ei bine, pentru a păstra nobila misiune a fondatorului Literatorului, Alexandru Macedonski, aceea de a descoperi și încuraja noi talente scriitoricești a fost redeschis Cenaclul Literatorul ce poate va stârni o nouă recrudescență literară.

Text: Elena Boholț

Articol publicat în revista „Literatorul”, ediție nouă, Nr.2, martie 2019; revistă aflată sub egida Bibliotecii Metropolitane București, www.bibmet.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *