Poate că mă înșel eu, dar nu vi se pare interesant faptul că, de când peste țara noastră s-a năpustit pandemia Coronavirus, nu s-au mai făcut auzite acele atât de sonore voci,de fapt trompete propagandistice, ale diasporei care,până atunci, nu mai pridideau să arunce neiertătoare săgeți către cei pe care îi decretau a fi singurii vinovați pentru haosul și degringolada de acasă? Știu și eu, poate că,între timp, unii dintre ei și-au dat seama că vina pentru această situație nu le aparține celor pe care, până mai ieri, îi înfierau (bineînțeles cu mânie patriotică!) și le dedicau plăcuțele cu dedicație care l-au entuziasmat la culme pe însuși președintele Klaus Iohannis.
Nu mă așteptam,desigur, ca posesorul plăcuțelor cu ,,M–e PSD, trăitor prin Suedia parcă sau medicul stomatolog stabilit la Londra, acerbul cenzor de moravuri care a cerut președintelui Iohannis să îi retragă lui Adrian Năstase înalta distincție a statului național, să își fi făcut public faptul că își recunosc și își asumă partea lor din răspunderea morală de a fi susținut crunte neadevăruri. Cu titlu de simplă informație le reamintesc faptul că, pus în fața evidențelor, până și Tudor Postelnicu, fostul șef al securității regimului Ceaușescu, a recunoscut:,,Am fost un dobitoc!’’Mă așteptam, în schimb, să primim, noi, cei de acasă, mesaje de solidaritate și de încurajare din partea lor sau a altor susținători ai #rezistenților. Nu au făcut-o și poate că e mai bine că au preferat tăcerea ca o formă de asumare a greșelii și chiar a unei cote parte de răspundere pentru că, prin votul lor, au cauționat o putere care se dovedește incapabilă să gestioneze treburile țării.
Observ, însă,că, de la o vreme, în spațiul virtual, au (re)început să circule mesaje de aceeași factură otrăvită și mincinoasă, în care, unii conaționali, trăitori acum pe alte meleaguri,se erijează în evaluatori intransigenți ai unor inițiative civice menite să vină în ajutorul acelor categorii de populație care sunt cel mai grav afectate se situație. Inițiative despre care nu știu de unde dețin domniile lor, de la mii și mii de kilometri depărtare, dovezi clare și argumente pertinentepentru ca să le blameze și să le ponegrească. Un exemplu,deopotrivă dureros și rușinos, a apărut, recent, pe o pagină de socializare a celor originari din Caracal, orașul meu natal pe care îl iubesc și cu ai cărui oameni mă simt solidar și în aceste împrejurări dureroase. Este vorba despre postarea unei doamne, care locuiește acum în Anglia, în care domnia sa își exprimă disprețul și hula față de gestul gBeneros, frumos și creștinesc al părintelui Ion Iagăru din localitate. Sfinția sa fiind slujbașul Domnului care, de Paști, a donat viziere, măști și mănuși de protecție dispensarelor școlare din localitate. De asemenea, părintele Ion Iagăru a împărțit enoriașilor săi măști și medicamente. Gesturi admirabile de solidaritate și de omenie pe care nu poți decât să le admiri și să le respecți.Părintele fiind,de altfel, cunoscut și respectat pentru numeroase inițiative în sprijinul copiilor și tinerilor sau persoanelor și familiilor neajutorate Dar, se vede treaba cănu doar această nouă inițiativă a părintelui Iagăru a iritat-o pe severa diasporeană, cât faptul că o parte din banii necesari pentru susținerea acestor donații au venit de la un agent economic local care, aici e aici!, este și candidatul unei anumite formațiuni politice la alegerile pentru desemnarea viitorului primar al municipiului Caracal. Și nu al unui oarecare partid, ci a PSD-ului! Situație pe care fulminanta doamnă o consideră de neacceptat și pe care o taxează ca fiind propagandă electorală la vedere.
Culmea este că pe pagina sa de socializare părintele Ion Iagăru nu face referire la o asemenea sursă de finanțare, din rațiuni care pot ține și de dorința sfinției sale de a nu da donației creștinești un asemenea înțeles laic. Ceea ce nu o împiedică pe doamna postacă să se erijeze în inchizitoare sadea, împroșcându-i cu venin pe părintele Iagăru, pe alți caracaleni de bună credință care l-au susținut în nobila sa lucrare și i-au promovat-o pe rețele de socializare. Nu am să întreb de unde a obținut doamna respectivă informațiile privind finanțatorul sau finanțatorii donației, constat, însă, cu amărăciune și cu indignare faptul că unii conaționali nu vor sau nu pot ca, măcar acum, în Săptămâna Luminată, și,deopotrivă, în lupta cu pandemia COVID-19,să lase la o parte ranchiuna și arțagul și să pună mai presus de toate omenia, solidaritatea și respectul pentru lucrul făcut cu tot sufletul.
Mi s-ar putea reproșa că acesta ar fi un fapt izolat, că doamna respectivă nu este o persoană publică de notorietate,așa încât postarea sa intră în categorie lui ,,a vorbit și nea Ion, că și el este om!’’ Aș fi acceptat o asemenea argumentație dar teamă îmi este că, așa după cum am învățat din rușinos de multe experiențe anterioare, erupția de răutate și de rea-credință a caracaleano-britanicei doamne exprimă un anumit mod de a raționa , de a simți și de a reacționa, din aceeași detestabilă categorie căreia îi aparțin și plăcuțele suedeze și misiva stomatologului londonezo-român.Categorie de indivizi care nici măcar în Săptămâna Luminată nu își pot stăpâni resentimentele, comițând, în acest fel, o mare nedreptate față de semeni de bună credință și, mai grav, un păcat de neiertat în fața Domnului nostru Iisus Hristos! Așa încât, tăcerea și indiferența față de această blasfemie ar fi, ea însăși, de neiertat!Cu atât mai mult cu cât, în condițiile în care actualii guWERNanți își dovedesc neputința funciară de a gestiona criza Coronavirus, să nu ne fie de mirare dacă bacilul urii și al intoleranței își va reactiva trompetele propagandistice , din țară și de peste hotare, și le va trimite în prima linie.
Șerban CIONOFF