default-logo

Mihai Vișoiu nu mai este printre noi

Între regulile lui pline de viață, stabilite de el însuși și de o simplitate firească, va fi inclus și acest moment al sfârșitului.

Dăruit de natură cu harul scrisului, țâșnind adevăruri grave și cu inima aproape de durerile satelor din Bărăgan, creștin blestemând nedreptățile și vrăjmaș exploziv al ipocriziei, colegul și prietenul meu Mihai a avut un singur păcat: cel al onestității.

Măreția lui topise în aceeași ființă ironia și emoția afectuoasă, insinuarea și despotismul valurilor de epitete sângeroase care răsună și acum, dacă vrem să le-auzim, praf de pușcă aprins de un Cavaler care a vrut binele pentru toți.

Privirea lui scruta în adânc, ca să înspăimânte, iar mai apoi, tot el să verse lacrimi de bunătate.

Oglindă vie a Bărăganului, creator de parabole, în armonie doar cu providența lui, geometric în relațiile sociale și de o claritate desăvârșită, fără zone de mijloc, uman, îmbrățișând și pe cei care i-au făcut rău, sufletul lui întreg ne-a dăruit neuitata „lecție de gramatică”a țelurilor morale.

Bonom și violent, entuziast și statornic în convingeri, iute și focos la vorbă, suveran în calificative, Mihai a întruchipat frumusețea bărbătească, noblețea și demnitatea spiritului ales. În duioasa reculegere e plecării lui, el – dușmanul compătimirii – ne va fi iertat lacrima despărțirii.

Dumnezeu să-l ierte!

                                            Al. Gavrilescu

/ București, 23 mai 2022

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.