Mai importantă decât majoritatea știrilor care ne asaltează zilnic – multe dintre ele Breaking News și Fake News (cel mai adesea cele două categorii sintetizându-se într-una singură, sub semnul șocului și al minciunii) – este cea care privește faptul că Google a creat primul computer cuantic. Se spune că acesta a rezolvat în trei minute și 20 de secunde un calcul pe care cel mai puternic computer din lume, „Summit”, l-ar rezolva în 10000 de ani. Ceea ce până nu demult părea doar o posibilitate teoretică începe să se cristalizeze ca realitate. Și lucrurile sunt abia la început. Fabuloasa mașinărie are doar un statut experimental și, prin natura sistemului logic pe care se fundamentează, este focalizată doar pe anumite tipuri de operații și calcule, neavând o arie de acțiune generală precum computerele clasice. Încă. Viteza evoluțiilor tehnologice îi deschide însă perspective extraordinare, doar parțial intuite, ori nebănuite nici de cele mai vizionare minți. Cu cât tehnologia avansează – și o face într-un ritm fără precedent –, cu atât progresul cunoașterii se accelerează, depășește noi obstacole, altădată de netrecut, și noi frontiere. Această progresie exponențială remodelează existența și viitorul, cuprinde omul într-un vortex tehnologic și îl schimbă psihologic, mental, existențial. Utopia devine, pe zi ce trece, realitate. Azi se vorbește deja de „supremația cuantică”. Fiecare progres, fiecare zid trecut de evoluția impetuoasă a tehnologiei ne pun în fața unui nou început, din ce în ce mai departe în spații azi insondabile ale cunoașterii.
Ce înseamnă o asemenea realizare pentru om și pentru cunoaștere este încă greu de imaginat. Ce transformări vor genera evoluțiile tehnologiei digitale este, iarăși, imposibil de prevăzut. Unde vor duce noile drumuri și cât de departe, către ce teritorii și lumi se vor deschide noile porți ale cunoașterii nimeni nu știe. Ce se va întâmpla cu noi? Cum vor fi omul și umanitatea peste 100, 1000, 5000, 10000 de ani? Va fi viitorul, peste milenii, cu ajutorul tehnologiei – așa cum visăm, așa cum ne dorim –, o epocă a unui nou umanism, a înfloririi și armoniei, a păcii, fără boli și războaie, în care omul să atingă, din nou, vârste biblice sau chiar să devină nemuritor? Va fi un timp sub auspiciile binelui și valorilor omului, al educației, spiritului și împlinirii idealurilor? Sau umanitatea va intra în era postumană – despre care deja se vorbește – cu tot ceea ce poate semnifica un astfel de termen? Va deveni inteligența artificială autonomă și își va extinde, treptat, dominația asupra speciei umane, precum în cele mai negre distopii SF? Iată câteva întrebări, importante, cărora nimeni nu le știe acum răspunsul… Aclamând aportul fabulos al tehnologiei în existența umană de azi și de mâine și sperând în șansele primei ipoteze, nu putem să o ignorăm, cu desăvârșire, pe cea de-a doua…
Prof. univ. dr. Sorin IVAN / UZPR