◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

˝PRETEXTE PENTRU TEXTE˝ autor Anton Ilica

Volumul PRETEXTE PENTRU TEXTE continua seria de RESTITUIRI LITERARE (2018) și ESEURI & PLEDOARII (2020), cuprinzând intervențiile recente în diferite publicații locale ori naționale, recenzii, prefețe, eseuri, opinii și studii pedagogice. Am structurat volumul fără un criteriu anume. Nici măcar în interiorul vreunui capitol nu am ținut seama nici de ordinea alfabetică, nici de cronologie și nici măcar de preferențe. Conținutul cărții este alcătuit pur și simplu, spre a putea fi lecturat de oriunde ar dori cititorul, în funcție de interesul său. Unii vor citi numai ceea ce am scris despre ei, alții vor lectura prin scanare, ceilalți vor ironiza ”preocupările” mele publicistice și tematice. Am fost, la rândul meu, dezgustat de agresiunea mediocrității (în care adeseori m-am complăcut), deși am considerat că, într-un fel sau altul, toate nebuniile scrise pot fi la un moment dat digerabile. Orice carte și orice spunere pot deveni un îndemn la o aventură a sufletului omenesc. Unii, poate și eu, sunt bântuiți de spaima ratării, rătăcind prea mult în cuvânt pentru o banalitate. Alții încearcă cu degetul plăcerea superficialității, risipind gânduri și sentimente prin împrăștierea lor în rostiri. Ricoșeurile literare și publicistice sunt totuși încercări de căutare a unor iluzii, iar cei care pribegesc să se regăsească pe sine, oglindindu-se în ceilalți, sunt ființe suficient de complexe ca să stârnească pasiunea sau patima umană.

Insul care scrie este cuprins de o emoție proaspătă, considerând că limbajul îl ajută să-și coafeze un stil parfumat și pufos. Surprizele pot veni oricând, în sensul în care, în loc de punct se pune lacrimă, iar, în loc de virgule, ard flăcări. Fiecare ins care scrie aspiră spre o topică în care orgoliul să-i fie adorat, căci n-am văzut pe cineva să se sature de glorie. Tenacitatea e eticheta celui ce nu renunță la posibilitatea salvării din ratare ori de disperare. În căderea celui ce scrie (scriitor sau scrietor), povara nenorocirii devine sursă de energizare și de împuternicire pentru înnobilare. Când ai învățat să respiri cuvinte, poți lua textul propriu cu ambele mâini, ”așa cum cuprinzi în palme o minune”, și-l îmbrățișezi cu entuziasm și sinceritate. Numai în cazul oamenilor aleși pulsează arta în sânge, ademeniți de emoții și imaginație. Unele cărți poartă în sine aroma oamenilor mărunți, iar în altele dospește o noblețe binecuvântată de dumnezeire. Șansele de nefericire, la fel cum șansele de fericire ale omului, sunt infinite. Personal, n-am suferit suficient spre a scrie bine. Cititul îmi ține răsuflarea pentru scriere.

Numele celor ce apar în acest volum și ”produsele” lor scrise mi-au îmbogățit într-un fel sau altul viața și au dat nimb unor clipe. Poate unii nu aveau suficient credit pentru laude, determinându-mă să girez o minciună prin cuvinte golite de emoție. Criticii literari se mai înșală în analizele lor, chiar dacă sunt conștienți că induc iluzii și încurajări fără speranța vreunei ierarhizări spre vârful piramidei. În viața noastră, ne mai rugăm să fim iertați pentru minciunile inocente, lăsând timpul să deceleze adevărurile. În acel autobuz al scriitorilor (și oamenilor), care trece din stație în stație, urcă mulți talentați, virtuoși, geniali, alții coboară, unii rămân, iar ceilalți aspiră spre vârful empireic. Strădania acelora ce râvnesc să pună în cuvinte sentimente și artă ajunge, la un moment dat, ambiție pură, care va fi răsplătită de prietenia verbelor și a substantivelor, a grafiilor, culorilor și muzicalității. E ceea ce doresc tuturor celor cărora le-am acordat creditul de a fi declarați prietenii cuvintelor și ai artelor. Cei dedați cu ale scrisului se hrănesc cu dulceața substantivelor și verbelor, dar și cu amăreala adjectivelor ori adverbelor. Personal, n-am răutate, iar criticile vizează îndreptarea, rezultată din nemulțumire. Vreau, asemeni tuturor oamenilor, o lume mai bună, mai morală, mai civilizată, adică mai umanistă. Și totuși, mizez pe plusvaloare culturală.



Anton ILICA

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *