Vine Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii. Doar că mulţi dintre semenii noştri încă nu ştiu nimic despre importanţa acestei sărbători, pentru că în mintea lor ziua sfântă nu înseamnă decât cadouri, jucării cât mai mari pentru brad, bucuria de-a sacrifica porcul, de-a face grătare, cârnaţi, fripturi şi tot felul de bucate cât mai sofisticate, pe care să le savureze la o masă cu tot neamul lor. Da, aţi înţeles corect! Aceştia nu sărbătoresc Naşterea Domnului, dar mâncarea pe care o aşază pe masă, sau pe moşul care, iată, din clipă în clipă va trece cu sania lui purtată de reni şi pe la geamul lor. Iar alţii mai nostalgici, încă îl mai aşteaptă pe Moş Gerilă, cel de odinioară, care din amintirile unora, trebuie să vină obligatoriu cu ger şi zăpadă!
Iar când auzi mărturisirile acestor oameni, care s-au prăbuşit lăuntric atât de mult, îţi vine să exclami:
– Omule, ieşi din ascunzătoarea minţii tale şi nu-L mai sărbători pe Hristos cu mâncare de restaurant, dar sărbătoreşte-L cu inima! Pentru că cel care a împodobit cerul cu stele, aşteaptă să te îmbrăţişeze cu iubirea cea fără hotare! Aşa că, primeşte-L în sufletul tău! Şi nu doar în ziua de Crăciun, dar în fiecare secundă a vieţii tale!
Doina Dabija / UZPR