Evenimentul „Ziaristul român – promotor al Marii Uniri” a celebrat 100 de ani de jurnalism profesionist (VI)

Prezentăm alte alocuțiuni susținute la  evenimentul de sărbătorire a 100 de ani de la înființarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România reîntregită. |Reamintim, el s-a desfășurat în Sala de concerte de la Radio România, reunind peste  600 de jurnaliști din țară, din zonele istorice limitrofe granițelor noastre și din diaspora, în prezența unor ambasadori, ministri, oficialități ale statului, parteneri și sponsori ai breslei.

MIRON MANEGA

 

EXCELENȚELE VOASTRE,

autorități, diplomați, ziariști și oaspeți de suflet

Vă mulțumim că sunteți aici, validând astfel importanța unui eveniment pe care noi îl declarăm istoric. În același timp, vă felicităm. Nu e puțin, într-o viață de om, să fii martor la un asemenea eveniment: centenarul unei organizații emblematice pentru istoria și destinul presei. În România, dar și în lume.

Mass media este în pericol să-și piardă menirea axiologică și sensul proxim, respectiv acela de istoric al clipei și acela de câine de pază: nu numai al democrației în general, ci și al ființei noastre naționale.

Așa cum a spus și dl. președinte Glăvan, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România este prima asociație a breslei jurnaliștilor constituită în România reîntregită, devenind astfel, ea însăși, purtătoare de sens al reîntregirii, sens pe care încă nu l-a abandonat.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România nu este un ONG de buzunar care-și justifică existența prin serbări școlare, mondene sau de circumstanță. Este o organizație puternică și puternic implicată în viața societății din care face parte. Este un ferment viu al acestei societăți.

Suntem, în același timp, păstrători și promotori ai sistemului de valori identitare, singurele care ne pot recomanda ca europeni, iar momentul aniversar la care participați – Gala Centenarului UZPR – este o gală a românismului european în presă.

Un popor fără valori specifice, identitare, este ca o broască țestoasă fără carapace. Pentru că nu mai este o broască țestoasă, dar nici altceva nu este. Iar o nouă identitate nu se construiește într-o generație, două, sau trei.

Pe de altă parte, este neproductiv și riscant să abandonezi ceea ce ai, pentru ceva ce s-ar putea să ai. Doar dialogul între valori poate genera armonizare la nivel european (și mondial), în niciun caz excluderea unora în favoarea altora.

Aceasta este platforma axiologică pe care se situează Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ca parte activă a societății civile și ca legatar istoric al datoriilor morale lăsate de înaintașii noștri jurnaliști, constituiți, la 11 ianuarie 1919, în prima uniune de breaslă din România reîntregită. Nici nu ne putem permite să facem altfel căci, vorba lui Eminescu, reperul și simbolul tutelar al UZPR, „suntem români și punctum”!

 

MILENA MUNTEANU LITOIU / Canada

„M-a bucurat participarea la centenarului UZPR, facuta la invitatia Uniunii si a dlui presedinte Doru Dinu Glăvan. Cum venisem cu o zi inainte de la Toronto, n-am prea știut la ce să mă aștept. Fusesem invitată să vorbesc cateva minute, nu multe, vreo două, care mi se păreau și lungi, dar și scurte, oare ce mesaj să transmit mai întâi?  Unii dintre antevorbitorii mei s-au adresat audienței cu „Onorați”, „Distinși”, ba chiar și cu „Distinși grizonați”. Eu mă gândisem să încep cu „Dragii mei”, totuși, având în vedere că sunt unul dintre cei mai noi membri ai uniunii, am ales să vorbesc scurt (chiar dacă erau mai multe de spus) despre comunitatea românească din Canada, așa cum o cunosc eu. Am amintit așadar despre revistele culturale, menționând câțiva ziariști și oameni de cultură, care le conduc asociațiile scriitoricești, cenaclurile literare și unele activități care țin împreună comunitatea românească din Canada. Am menționat chiar faptul că de curând s-a ținut la Toronto și prima ediție a festivalului George Enescu în Canada, ce tocmai se terminase, ale căror spectacole le-am recenzat.

În micul meu cuvânt din fața adunării plenare a UZPR, am amintit și cateva nume de ziariști care au participat la întâlnirile anuale de la Câmpul Românesc din Hamilton, apreciind strângerea de mână de peste ocean. Este important să ținem aproape, să învățăm unii de la alții, să continuăm să stăm împreună, în ciuda distanțelor. Apoi, am lansat o invitație de participare la întâlnirile anuale ce se desfășoară in „Mica Românie din Canada”.

De ce toate acestea? Pentru că există comunități răspândite în întreaga lume care funcționează așa de secole și care au învățat să funcționeze cât se poate de bine… pentru români, însă, care au existat dintotdeauna în vatra strămoșească, aceasta este o mare noutate. Deși mai avuseseră loc valuri de migrație românească, niciunul nu a produs așa o hemoragie de creiere și de brațe de muncă ca cel din ultimii ani. Așadar, ne găsim în fața unei situații fără precedent. Atât diaspora are nevoie de legătura cu țara, cât și țara are nevoie să stea în legătură cu fiii ei. Devine astfel imperativ să învățăm să închegăm o comunitate ce funcționează indiferent de distribuția sa geografică. Să ne susținem, în loc să ne arătăm cu degetul… Este încă un motiv pentru care am admirat inițiativa UZPR de a invita români de peste tot (Basarabia, Serbia, Canada, și acum și Australia, etc.). 

Deviza UZPR-ului “Împreună scriem istoria clipei” poate astfel deveni una în care nu doar documentăm clipa, ba chiar o inspirăm pe mai departe. Împreună.”

 

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.