◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Ingo Swann, dezvăluirile călătorul astral care a intrat în legătură cu alte lumi

Ingo Swann a fost unul dintre cei mai mari formatori de clarvăzători, în programe susținute de CIA. El a fost solicitat de CIA în cele mai sensibile cazuri pe care aceștia le instrumentau. În 1975, a fost cooptat de către o echipă de astronomi americani și pus să relateze ceea ce vede pe Lună. Swann a descris ceea ce a văzut pe Lună, prezentând cu lux de amănunt descrierea unor creaturi, care prezentau vagi asemănări umanoide, dar și adevărate structuri construite artificial.

 

Ingo Swann a fost formator de clarvăzători pentru CIA, timp de 10 ani. El a antrenat civili și militari care au făcut parte din proiectul Stargate.

Ingo Swann și capacitatea sa icredibilă

Swann s-a născut în anul 1933, în statul Colorado. El este co-creator al procesului de vizualizare la distanță care se referă la capacitatea unei persoane de a-și proiecta conștiința în afara corpului, pentru a descrie cu mare precizie, un obiect aflat la mică distanță sau la sute de kilometri.

La finalul mai multor experimente reușite, Swann a fost creditat cu capacitatea vizualizării la distanță, de unde putea culege informații, fără să iasă din camera în care era. După aceste experimente, CIA l-a contactat.

Cu puterea minții a reușit să modifice undele unui câmp magnetic, produs de un magnetometru, închis ermetic într-o cutie.

Se spune că el avea capacitatea de a repera și localiza locațiile cele mai ascunse ale grupurilor teroriste. Medicii i-au analizat activitatea creierului în momentele în care se concentra și au constatat că lobul occipital drept avea o activitate cerebrală foarte mare, care se transmitea vederii. El putea transforma temperatura unor substanțe închise ermetic, dar activitatea sa a fost deosebită în domeniul studierii fenomenelor extraterestre. Celebre au rămas și experiențele de extracorporalitate la care a fost supus.

Ce este vizualizarea la distanță?

Vizualizarea la distanța este o tehnică care permite identificarea unor locaţii care se afla la distanţe de sute sau mii de kilometri și pe care subiectul nu le-a vizitat niciodată. Această tehnică a fost utilizată în proiectul STARGATE, timp de 25 de ani.

Conform documentelor declasificate, au fost localizate patru baze extraterestre, în diverse colţuri ale lumii. Tehnica de observare la distanța a fost predată de specialişti de la Institutul Stanford militarilor americani, sub directa monitorizare a CIA.

Prin vizualizarea la distanța, a fost localizat un avion de spionaj prăbușit în junglă africană. S-a apelat la această tehnică după ce săptămâni întregi căutările nu au dat rezultat.

Ingo Swann- Experiențe de decorporalizare

În ceea ce privește experimentele de decorporalizare, se cunoaște faptul că Swann a putut penetra vizual în celebra clădire Silicon Valley, pe care a descris-o cu exactitate, clădire extrem de bine păzită, dat fiind activitățile ultrasecrete care se desfășurau în interiorul său. Perioada în care Swann a lucrat pentru CIA, era cea a războiului rece, deci o parte din activitatea sa a fost direcționată către Rusia.

Rusia semnase un memorandum internațional, că nu va face teste nucleare la suprafață. Prin capacitățile sale supranaturale, Swann a dat în vileag teste nucleare pe care rușii le efectuaseră la suprafață, încălcând memorandumul semnat. Swann a murit în 2003. A fost considerat ca fiind un fenomen, utilizat din plin de CIA în multele acțiuni secrete pe care aceasta le-a desfășurat.

Ingo Swann a văzut umanoizi pe Lună

Ingo Swann a avut capacitatea de a descrie inelul care înconjoară planeta Jupiter, înainte ca sondă spaţială Pioneer 10 să descopere și să confirme acest lucru. Ingo Swann este autorul cărţii Penetraţie, în care descrie tehnicile de lucru utilizate în cadrul proiectului STARGATE. Swann este primul om cu viziune la distanța care a descria existența umanoizilor pe Lună, existența piramidelor și a altor structuri pe suprafața lunară, dar și producerea unor fenomene misterioase pe partea nevăzută a Lunii.

Înainte ca sondele spațiale Pioneer 10 și Voyager 1 și 2 să dea informații despre planeta Jupiter, Swann a dat informații în premieră despre planetă. El a descris cu acurateță existența unui înveliș de hidrogen, producerea tornadelor și a furtunilor, inversiuni de temperatură, configurația norilor și predominanța culorii portocalii, prezența cristalelor de gheață în atmosferă, producerea aurorelor magnetice în interiorul norilor, existența unui inel planetar în interiorul atmosferei.

Programul Stargate

Carl Sagan, un reputat cercetător, declara că în arhivele CIA există o adevărată comoară formată din sute de documente privind contactul cu civilizațiile extraterestre. Multe documente se referă la experimente privind călătoriile astrale.

Jim Marrs este autorul cărţii Lumea noastră ocultă. El a avut acces la o serie de documente aferente programului STARGATE, care au fost desecretizate în anul 1995. Marrs a descris modul în care sondă spaţială rusească Phobos ÎI a fost distrusă de obiecte zburătoare de origine necunoscută, în momentul în care s-a apropiat de planeta Marte.

Aceste obiecte cu forma circulară au percutat sondă spaţială cu jeturi puternice de particule care au distrus sistemul de comunicare al sondei. La scurt timp, sonda a fost distrusă de un obiect pe care l-a numit micrometeorit.

 

Conform documentelor desecretizate, au fost localizate patru baze extraterestre pe planeta noastră. Una dintre acestea a fost localizată în China, unde a fost descoperită o vastă rețea de tuneluri. Ulterior, China și India au confirmat că la granița dintre cele două ţări, exista o activitate intensă a OZN-urilor. Lumini galbene ies din pământ, plutesc ore întregi, după care dispar în înaltul cerului.

Timp de zece ani, Ingo Swann a fost formator în cadrul proiectului STARGATE. El a antrenat echipe de militari americani în tehnica de vizualizare la distanța. Rezultatele au fost pe măsura. Subiecţii au reușit să vizualizeze și să localizeze baze militare sovietice secrete, dar și locaţii ale liderilor terorismului mondial.

A căutat extratereștrii pe Pământ

În anul 1975, el a fost contactat de CIA pentru a localiza și monitoriza prezenţa extratereştrilor pe Pământ și Luna. Până atunci, se credea că Luna este un astru mort. Cu toate că NASA organizase mai multe misiuni cu destinația Luna, specialiştii erau sceptici în ceea ce privește existența extratereştrilor sau urme ale existenței lor.

Se spune că misiunile Apollo au fost întrerupte și pentru faptul că Ingo Swann a susținut că omul nu este binevenit pe Lună, aceasta fiind o colonie aparţinând extratereştrilor. Medicii i-au analizat activitatea creierului în momentele în care se concentră și au constatat că lobul occipital avea o activitate extrem de intensă.

Ingo Swann a fost numit un Nostradamus al timpurilor moderne, un clarvăzător cu o capacitate PSI ieşită din comun. Una dintre cele mai bine păzite clădiri din lume, este Silicon Valley. Swann a penetrat vizual clădirea și a descris-o amănunţit.

O şedinţă memorabilă de vedere paranormală la distanţă

Redăm în continuare câteva paragrafe din această carte, în care este redată experienţa sa de vedere la distanţă pe Lună.

„Aproape la doi ani după experienţa cu Jupiter, la sfârşitul lui februarie 1975, am primit un apel telefonic de la un înalt funcţionar de la Washington. Îl întâlnisem în timpul unor reuniuni mondene, când am purtat conversaţii agreabile cu el, căci manifesta un interes vădit pentru cercetările parapsihologice. Îl admiram şi îl respectam. El împărtăşea şi cu ceilalţi acest interes mai puţin obişnuit şi îndrăznea să înoate împotriva curentului acestui mare fluviu care se numeşte «opinie obişnuită», ceea ce ar fi putut nărui chiar şi cele mai bune reputaţii în acest labirint din Washington. Dar la telefon amicul meu părea mai puţin deschis decât de obicei, după cum arată conversaţia pe care o restitui din memorie:

«Un anume domn Axelrod vă va telefona, a spus el. Dacă puteţi, faceţi tot ceea ce vă cere, fără să puneţi vreo întrebare. După un moment, am întrebat: ̶  Bine, dar cine este acest domn Axelrod? După un timp de tăcere, acesta a spus: ̶  Nu vă pot spune, pentru că nici eu nu ştiu. Dar este important, foarte important şi foarte urgent să acceptaţi ceea ce vă cere. Nu pot să vă spun mai mult, deci vă rog să nu mă întrebaţi. Faceţi pur şi simplu ceea ce el doreşte. Şi, orice ar fi, nu menţionaţi niciodată această conversaţie. Trebuie să vă cer, în numele prieteniei noastre, să nu menţionaţi niciodată despre mine în această poveste.»

Apoi amicul meu şi-a exprimat un vag interes pentru ceea ce făceam, după care mi-a închis practic telefonul în nas. (…) S-a dovedit că, în pofida urgenţei pretextate, misteriosul domn Axelrod nu m-a contactat mai devreme de patru săptămâni. Iar atunci când m-a sunat, acest lucru s-a petrecut pe la ora trei dimineaţa. La auzul telefonului, m-am trezit, tresărind dintr-un somn profund, fapt pentru care la început nu-mi aminteam numele lui. Imediat ce acest aspect a fost lămurit, am purtat următoarea conversaţie:

«   ̶ Puteţi ajunge la Washington astăzi la amiază? Ştiu că timpul este foarte scurt, dar v-am fi cu adevărat recunoscători dacă aţi putea veni. Vă vom achita noi cheltuielile. Când mă pregăteam să întreb de ce trebuie să fiu la Washington la amiază, mi-am amintit că amicul meu îmi spusese să nu pun întrebări. Deci, i-am răspuns că, într-un fel sau altul, voi lua următorul avion. ̶  Bine, a spus Axelrod, dar nu vă putem aştepta la aeroport. Cunoaşteţi Muzeul de Istorie Naturală al Institutului Smithsonian? ̶  Da, am spus. ̶  Bine, a răspuns el, imediat ce ajungeţi, mergeţi la subsol şi staţi aproape de elefantul din sala centrală rotundă. Fiţi acolo la amiază. Vă vom contacta. Faceţi exact ceea ce vă vor spune persoanele de legătură. Vă cer doar să nu spuneţi nimănui unde mergeţi. Dacă credeţi că nu puteţi faceţi aceasta, vă rog să spuneţi acum şi vom uita întreaga poveste. Am rămas tăcut. ̶  Este totul în regulă? a întrebat el. ̶  Cred că da. Dar nu m-am putut abţine să nu întreb: ̶  Cum îl voi recunoaşte pe cel care se presupune că mă va contacta? ̶  Staţi liniştit, vă recunoaştem noi.»

Şi domnul Axelrod a închis telefonul fără ca măcar să spună «La revedere». (…) «Bine, am răspuns eu, spuneţi-mi atunci care este obiectivul. După o pauză destul de lungă, Axel m-a întrebat: ̶  Ingo, ce ştii despre Lună? ̶  (Luna! Vrea să merg pe Lună!) Ei bine, ştiu că ea este un satelit mort, cu cratere şi cu munţi, dacă asta vreţi să spuneţi. ̶  Aţi mai fost interesat de Lună sau aţi fost acolo cu corpul astral? ̶  Nu. Nu m-a interesat niciodată Luna, pentru că se ştiu prea multe despre ea. Şi deci, aceasta nu ar fi o experienţă credibilă. Oamenii ar crede că m-am informat în ceea de priveşte Luna sau că am observat-o cu un telescop, sau ceva de genul acesta. ̶  Dar dacă aţi explora faţa ascunsă a Lunii?! Această faţă este întotdeauna opusă Pământului. Nimeni nu va putea să vă acuze că aţi văzut lucruri deja cunoscute ̶  Da, şi totuşi NASA a trimis misiuni în spaţiul din jurul Lunii, iar acum există o mulţime de fotografii şi date despre faţa ascunsă a Lunii. Axel a început să râdă. ̶  Vrem să mergeţi pe Lună şi să descrieţi ceea ce vedeţi. Am pregătit coordonatele lunare, douăsprezece în total; este prea mult? ̶  Nu, nu neapărat, acest lucru depinde de nivelul de stres. Nu-mi place să fac prea mult dintr-o dată, căci risc să-mi folosesc excesiv impresiile. ̶  Bine, poate nu va fi nevoie să verificăm toate coordonatele, a spus Axel în mod misterios. ̶  Ştiţi cine este George Leonard sau aţi mai auzit vorbindu-se despre el? ̶  Nu! ̶  Sunteţi sigur? ̶  Am întâlnit sute de persoane, dar nu-mi amintesc de nimeni cu numele de George Leonard. Există un Leonard la Stanford Research Institute, dar în general nu-mi amintesc bine numele. Îmi amintesc mai bine chipurile. Axel a început să răsfoiască un dosar, de unde a scos cinci fotografii. ̶  Cunoaşteţi vreuna dintre aceste persoane? ̶ Una dintre persoane este doctorul Karlis Osis, iar cealaltă lucrează la Stanford, dar nu ştiu care este numele său. Pe celelalte trei nu le cunosc. Îmi imaginez că una dintre ele trebuie să fie acest domn Leonard.» (…)

Am început treaba a doua zi dimineaţa devreme. Voi numi această operaţiune „Misiunea Lunară“. Aşa cum am procedat şi în cazul Proiectului Jupiter, i-am cerut lui Axel să determine poziţia Lunii în ciclul ei lunar, adică poziţia ei actuală faţă de Pământ şi Soare. «  ̶  Luna este plină, a spus el, se află în partea opusă Soarelui şi apune chiar la vest. Te ajută aceste coordonate? ̶  Sper, am spus eu, Pământul se află deci între Lună şi Soare; ceea ce trebuie să fac este să mă îndrept direct către ea, îndepărtându-mă de Soare şi sperând o aselenizare a corpului astral pe suprafaţa Lunii. ̶  Bine, realizaţi-vă tehnica, a spus Axel zâmbind şi a apăsat pe butonul de înregistrare al magnetofonului său.»

efemeride.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *